Un salariu decent: Note ale unui străin în Nepal

Recenzii ale cititorilor

Cartea „A Living Wage: American Workers and the Making of Consumer Society” de Lawrence B. Glickman oferă o analiză cuprinzătoare a tranziției de la o societate de producție la o societate de consum în America, concentrându-se în special asupra modului în care lucrătorii postbelici au adoptat o viziune pozitivă asupra muncii salariale și au dezvoltat o identitate de consumator. Glickman susține că această schimbare a fost influențată de liderii sindicali care au militat pentru salarii mari și legi ale muncii care au favorizat lucrătorii, permițându-le să își permită bunuri, să demonstreze că sunt cetățeni și să participe la viața de familie și de comunitate.

Cartea oferă o examinare aprofundată a dinamicii muncii în America, conectând în mod eficient evoluția identității lucrătorilor la schimbările societale mai ample. Glickman își susține argumentele cu diverse exemple istorice, citând lideri sindicali proeminenți și rolul lor în modelarea consumerismului și a drepturilor lucrătorilor. Analiza evidențiază importanța salariilor ridicate și efectele cererii consumatorilor asupra producției.

Unii cititori ar putea găsi natura academică a scrierii densă sau dificil de parcurs. În plus, accentul pus pe sindicate poate trece cu vederea alți factori care au influențat trecerea la consumerism în acea perioadă, ceea ce ar putea duce la lipsa unei perspective mai holistice.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Living Wage: Notes of an Outsider in Nepal

Conținutul cărții:

Lupta pentru un „salariu decent” are o istorie lungă și revelatoare, așa cum este documentată aici de Lawrence B. Glickman.

Răspunsul mișcării muncitorești la problema salariilor arată modul în care muncitorii americani au negociat tranziția de la artizan la consumator, deschizând noi posibilități politice pentru muncitorii organizați și creând contradicții care continuă să bântuie mișcarea sindicală și astăzi. Muncitorii secolului al XIX-lea sperau să devină artizani independenți, mai degrabă decât „sclavi salariați” permanenți. Cu toate acestea, după Războiul Civil, sindicatele au redefinit identitatea clasei muncitoare în termeni de consum și au cerut un salariu care să recompenseze lucrătorii în funcție de nevoile lor ca și consumatori.

Această turnură consumeristă a ideologiei muncii i-a determinat, de asemenea, pe muncitori să lupte pentru reducerea numărului de ore de lucru și pentru etichete sindicale. Formulată pentru prima dată în anii 1870, cererea pentru un salariu decent a fost exprimată din ce în ce mai mult de către liderii și reformatorii sindicali la începutul secolului.

Glickman explorează implicațiile rasiale, etnice și de gen, pe măsură ce lucrătorii albi de sex masculin se defineau în contrast cu afro-americanii, femeile, asiaticii și imigranții europeni recenți. El arată cum o perspectivă istorică asupra conceptului de salariu de subzistență ne poate ajuta să înțelegem controversele actuale.