Un suflet își amintește de Hiroshima

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o relatare profund personală și istorică a impactului războiului, în special a bombardamentului de la Hiroshima, prin ochii unui japonez. Cartea oferă o perspectivă asupra culturii japoneze din anii 1940, abordând în același timp ororile războiului și costul uman implicat. Cititorii au considerat-o adesea iluminatoare, emoționantă și puternică, subliniind atât inutilitatea războiului, cât și reziliența umanității.

⬤ Povestire captivantă și emoționantă, care conectează cititorii la experiențele personale ale persoanelor afectate de război.
⬤ Oferă un context istoric valoros și o perspectivă asupra culturii japoneze din anii 1940.
⬤ Încurajează înțelegerea complexității războiului și a impactului său asupra vieților nevinovate.
⬤ Un conținut bine documentat și prezentat cu atenție, cu confirmarea bazei sale factuale.
⬤ Oferă un mesaj plin de speranță despre umanitate și posibilitatea de a învăța din greșelile trecutului.

⬤ Unii cititori au fost de părere că cartea nu s-a concentrat suficient asupra bombardamentului de la Hiroshima în sine și, în schimb, a petrecut prea mult timp pe fondul cultural.
⬤ Câteva recenzii au descris cartea ca fiind lipsită de strălucire sau dezamăgitoare în comparație cu alte lucrări ale autorului.
⬤ S-a dorit o prezentare mai detaliată a unor evenimente istorice specifice, cum ar fi aruncarea bombei atomice.

(pe baza a 78 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A Soul Remembers Hiroshima

Conținutul cărții:

Înainte de a o contacta pe Dolores pentru o sesiune de regresie, o femeie americană în vârstă de 22 de ani a devenit în mod inexplicabil profund traumatizată și copleșită de o avalanșă bruscă de amintiri care nu aveau nicio explicație rațională. Amintirile au fost declanșate în următoarele contexte.

Într-o zi obișnuită, când a intrat în sufragerie, la televizor era difuzat un program în care erau intervievați supraviețuitori ai bombardamentului atomic de la Hiroshima. Nu existau scene ale bombardamentului, ci doar intervievatorul discuta evenimentul cu invitații. În timp ce privea imaginile în care supraviețuitorii își descriau experiențele, fără nicio explicație, a început brusc să experimenteze scene care îi treceau prin minte cu bombardamentul real, așa cum a avut loc în timp real.

Pe lângă imaginile vizuale ale evenimentului, au fost stimulate și alte simțuri, deoarece a putut auzi țipetele oamenilor și a simțit durerea profundă a experienței.

Intuitiv, știa că a fost prezentă în momentul producerii evenimentului. În zilele și săptămânile care au urmat după vizionarea emisiunii, scenele oribile ale exploziei în sine și ale urmărilor au continuat să îi inunde mintea în mod persistent.

Cu toate acestea, acest proces a devenit prea obositor și nu a oferit nicio explicație pentru ceea ce i se întâmpla sau de ce. În acest moment, ea a contactat-o pe Dolores și i-a cerut ajutorul prin intermediul unei ședințe. Această carte este povestea modului în care Dolores a urmărit cu atenție aceste experiențe până la viața ei ca japonez pe nume Nogorigatu, care trăia în Hiroshima în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ea spune povestea a ceea ce a trăit poporul japonez în timpul războiului și reprezintă o latură a istoriei care nu a fost nici pe deplin explorată, nici despre care nu s-a scris. La acea vreme, a fost cel mai dificil caz al lui Dolores, deoarece nu era sigură cum va reacționa tânăra la retrăirea morții într-o explozie atomică. A trebuit să fie tratată cu extremă grijă.

Povestea rezultată strigă către vremurile noastre: „Nu lăsați ca această oroare să se întâmple din nou! ”