Evaluare:
Cartea este o biografie bine scrisă și captivantă a generalului-locotenent Sagat Singh, un lider inspirat al armatei indiene, cunoscut pentru contribuțiile sale decisive în diferite campanii militare, în special în eliberarea Goa și Bangladesh. Cartea echilibrează latura sa umană cu realizările sale profesionale, prezentând o viziune multifațetată a vieții sale.
Avantaje:Narațiune bine ritmată, portret pătrunzător al unui lider militar legendar, stil de scriere excelent, contribuții semnificative la istoria militară, încurajează recunoașterea figurilor militare indiene, bună atât pentru studenți, cât și pentru cititorii generali, și include umor și înțelepciune.
Dezavantaje:Versiunea Kindle nu are acces la hărți și fotografii esențiale, portretizează negativ încăierarea de la Nathu La din 1967, iar calitatea legăturii și a copertei este considerată slabă.
(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)
A Talent for War: The Military Biography of LT Gen Sagat Singh
Lt Gen Sagat Singh este, fără îndoială, singurul geniu militar pe care India l-a produs după independență. Și-a început cariera militară cu începuturi umile în cadrul forțelor de stat din Bikaner, având doar cunoștințe minime de limba engleză.
La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost numit ofițer și a servit în Orientul Mijlociu cu batalionul său și în cadrul personalului. Până la sfârșitul războiului, a fost singurul ofițer care a urmat două cursuri de stat major, inclusiv prestigiosul curs de la Quetta. Când a fost absorbit de armata indiană după independență, a fost transferat la 3rd Gorkha Rifles, unde a comandat două batalioane.
La promovare, a primit comanda Brigăzii Para, pe care a condus-o cu aplomb în operațiunile din Goa.
El a fost principalul responsabil pentru eliberarea acestei colonii portugheze. Dinamismul și energia lui Sagat au ieșit în evidență.
La promovarea ca general-maior, a comandat Divizia 17 Munte în Sikkim, unde, în 1967, într-o încăierare sângeroasă care a durat mai multe zile, le-a dat chinezilor un nas însângerat, demonstrând că armata indiană nu era deloc ușoară. În acel an, a fost transferat la Shillong și însărcinat să pună capăt insurgenței Mizo. În doi ani, a reușit să facă acest lucru în mod eficient.
În 1970, a fost avansat la gradul de general-locotenent și i s-a încredințat comanda Corpului 4. Se pare că întreaga sa viață a fost orientată către conducerea unui corp de armată în luptă. În 1971, într-o reușită logistică majoră, și-a mutat și amplasat Corpul la Agartala.
Când au început operațiunile de eliberare a Bangladeshului, Corpul său a atacat neîncetat și a învins forțele pakistaneze, a traversat linii fluviale și terenuri considerate impracticabile. Utilizarea sa inovatoare a elicopterelor nu a mai fost repetată niciodată.
Acesta este singurul exemplu din armata indiană al unei campanii de succes la nivel de corp de armată, care se poate remarca din punct de vedere istoric. Cunoștințele sale despre arta operațională au fost, probabil, fără egal. S-a pensionat în decembrie 1974 și s-a stabilit în Jaipur, unde, până la moartea sa în 2001, a încercat să îmbunătățească viața foștilor militari și a poporului său.
Realizările sale au fost recunoscute de guvernul din Bangladesh, când președintele i-a onorat public și oficial pe fiul și nora sa în martie 2013.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)