Uncommon Cause - Volumul I: O viață în dezacord cu convenția - Anii de formare

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o biografie pătrunzătoare și amuzantă a generalului Lee Butler, care prezintă în detaliu cariera sa militară în Forțele Aeriene, de la primii ani până la roluri de conducere semnificative. Cartea pune accentul pe provocările și responsabilitățile comandamentului la nivel înalt, oferind în același timp o privire personală asupra vieții lui Butler. Narațiunea combină istoria cu umorul și anecdotele profesionale, făcând-o atât captivantă, cât și educativă.

Stil de scriere captivant și amuzant, portret pătrunzător al vieții militare, lămuritor pentru cei care nu fac parte din armată, evocă aprecierea sacrificiilor din armată, anecdotele personale adaugă profunzime, relatabil pentru cei cu trecut militar.

Unele opinii sugerează că autorul are un ego semnificativ, ceea ce ar putea să afecteze narațiunea; tendința de a folosi un vocabular complex poate reprezenta o provocare pentru unii cititori.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Uncommon Cause - Volume I: A Life at Odds with Convention - The Formative Years

Conținutul cărții:

Această autobiografie captivantă urmărește viața unui băiat timid și insular, născut într-o familie de militari cu rădăcini în sudul rural, care a obținut o acceptare improbabilă la nou înființata Academie a Forțelor Aeriene în 1957, a supraviețuit unei cariere punctate de o serie neîntreruptă de crize personale și profesionale și a preluat comanda forțelor nucleare strategice ale Forțelor Aeriene exact când Războiul Rece se apropia de sfârșit. Profitând de moment, generalul Lee Butler a obținut aprobarea prezidențială pentru fuzionarea bombardierelor și rachetelor terestre aflate în responsabilitatea sa cu submarinele purtătoare de rachete balistice ale Marinei. Această centralizare a autorității de comandă, mult așteptată, a pregătit, de asemenea, terenul pentru o reorganizare completă a aviației convenționale de luptă și de sprijin a Forțelor Aeriene, schimbări radicale ale planului de război nuclear care au eliminat mii de ținte și o reducere concomitentă a dimensiunii arsenalului nuclear. Aceste inițiative, la rândul lor, au permis economisirea a zeci de miliarde de dolari, au contribuit la construirea unei relații de încredere cu omologii săi sovietici și au facilitat progresul în controlul armelor nucleare. Mai important, până la sfârșitul carierei sale militare, generalul Butler a dezvoltat o preocupare profundă cu privire la pericolele intolerabile pe care le reprezentau marile întreprinderi de arme nucleare din Statele Unite și Uniunea Sovietică.

Din punctul său de vedere al experienței sale de neegalat, a văzut nebunia inerentă a "distrugerii reciproce asigurate", bazată pe o serie de ipoteze pe care a ajuns să le considere în mare parte nejustificate. Chiar și așa, a ieșit la pensie în 1994, convins că sfârșitul perioadei Războiului Rece va aduce, de asemenea, o nouă urgență pentru a pune capăt dependenței de armele nucleare ca instrumente ale puterii militare. Această credință a fost rapid spulberată de tulburările politice atât la Washington, cât și la Moscova. Reaprinderea neîncrederii și pierderea dinamicii în controlul armamentelor l-au determinat pe generalul Butler să revină în viața publică. Apelul său elocvent pentru eliminarea armelor nucleare a creat o senzație globală, stârnind laude și condamnări în egală măsură, marcând începutul unei campanii fascinante care a scos la iveală influența puternică pe care aceste arme o au asupra membrilor actuali și aspiranți ai clubului nuclear. Deși capitolele cele mai incitante ale povestirii generalului Butler vorbesc despre rolul său în reformarea politicii de apărare a SUA ca răspuns la prăbușirea Uniunii Sovietice, aceasta rămâne fidelă scopului său mai larg: o retrospectivă, care se citește adesea ca un roman. El își spune povestea cu o candoare nemărginită, presărată cu o notă personală și un șir de anecdote atât pline de umor, cât și emoționante. Scrie dintr-o perspectivă familială, un omagiu adus soției sale, Dorene, și copiilor săi, Brett și Lisa, cărora le dedică cartea sa.

Familia cunoștea bine greutățile și sacrificiile vieții militare, inclusiv dezrădăcinarea constantă.

Fiul și fiica lor au frecventat zece școli în doisprezece ani. Devotamentul Dorenei l-a reflectat pe cel al soțului ei, iar rolul ei, documentat în aceste pagini cu multă afecțiune, a fost esențial pentru cariera acestuia. Un recenzent a distilat perfect esența relației lor captivante: "Aceasta este înainte de toate o poveste de dragoste.".