Unde se întâlnesc pământul și apa: Un peisaj occidental transformat

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Nancy Langston oferă o explorare cuprinzătoare și nuanțată a ecologiei și a conflictelor legate de utilizarea terenurilor în vestul arid, în special în bazinul Malheur, subliniind istoria complexă care implică diverse părți interesate, cum ar fi nativii americani, fermierii și grupurile de mediu. Cartea oferă o perspectivă asupra managementului adaptiv și critici ale diferitelor filosofii de management, documentând în același timp istoria ecologică și socială a regiunii.

⬤ Bine documentată
⬤ oferă o istorie bogată și nuanțată
⬤ prezintă perspective multiple asupra conflictelor legate de utilizarea terenurilor
⬤ analiză pătrunzătoare care leagă ecologia de filozofie
⬤ include o concluzie convingătoare privind gestionarea adaptivă
⬤ esențială pentru înțelegerea conflictelor profunde din regiune.

⬤ Unele aspecte pot rămâne neexplicate, cum ar fi schimbările de nume istorice specifice
⬤ cartea are un preț mai apropiat de cel al unui manual
⬤ poate fi densă pentru cititorii care nu sunt familiarizați cu analiza ecologică sau istorică.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Where Land and Water Meet: A Western Landscape Transformed

Conținutul cărții:

Apa și pământul interrelaționează în moduri surprinzătoare și ambigue, iar zonele riverane, unde se întâlnesc pământul și apa, au efecte mult în afara granițelor lor. Folosind bazinul Malheur din sud-estul statului Oregon ca studiu de caz, această carte intrigantă și nuanțată explorează modul în care oamenii au imaginat limitele dintre apă și pământ, modul în care au modificat aceste locuri și rezultatele adesea neintenționate.

Bazinul Malheur, care a găzduit cândva cele mai mari imperii de vite din lume, a cunoscut o degradare neintenționată și generalizată a mediului la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. După înființarea, în 1908, a Malheur National Wildlife Refuge, ca loc protejat de reproducere pentru păsările migratoare, și după extinderea sa în anii 1930 și 1940, zona a suferit modificări la fel de extreme menite să restaureze habitatul riveran. Administratorii refugiului au șanțuit zonele umede, au canalizat râurile, au aplicat Agent Orange și rotenonă pe cursurile de apă, au ucis castori și au tăiat sălcii. Cartea Where Land and Water Meet examinează raționamentul și efectele acestor intervenții, desprinzând învățăminte din succesele și eșecurile lor.

Deși îndepărtat și specific, bazinul Malheur are nenumărate legături ecologice și politice cu locuri mult mai mari. Această privire detaliată asupra unei istorii încâlcite a restaurării zonelor riverane arată cum - prin aprecierea complexității influențelor sociale și de mediu asupra utilizării terenurilor și prin gestionarea eficientă a conflictelor - oamenii pot învăța să practice un stil pragmatic de gestionare adaptivă a resurselor, care evită aderarea rigidă la agende unice și favorizează îmbunătățirea relațiilor cu terenurile.