„... Ea a plecat, lăsându-l pe Albert pe cât de uimit, pe atât de mișcat de atâta bunătate și simpatie la o femeie atât de rece în aparență.
El s-a calmat repede, așa cum îi recomandase ea, pentru că întreaga lui natură era să spere și să iubească. Doar că îi era rușine de slăbiciunea de care dăduse dovadă.
I se părea că nu se comportase ca un bărbat și își promisese că de acum înainte va trăi și, dacă va fi nevoie, va muri ca unul. Totuși, nu putea să nu se bucure la gândul că urma să ia o cină caldă și o cină în companie, o dublă plăcere de care nu se mai bucurase de aproape o lună...
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)