Uphill Battle: Reflecții despre contrainsurgența din Viet Nam

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Uphill Battle” de Frank Scotton prezintă o relatare detaliată a experiențelor și înțelegerilor sale din timpul războiului din Vietnam, concentrându-se asupra strategiilor de contrainsurgență și dinamicii politice. Criticii laudă profunzimea și expertiza lui Scotton, subliniind importanța înțelegerii culturilor și populațiilor locale în război. Cu toate acestea, unele critici semnalează o lipsă de imagini de sprijin și o narațiune complexă care poate deruta cititorii.

⬤ Oferă o analiză detaliată și pătrunzătoare a strategiilor de contrainsurgență din Vietnam.
⬤ Scrisă de un autor cu o vastă experiență directă și cunoștințe despre cultura vietnameză.
⬤ Subliniază importanța implicării și înțelegerii locale în operațiunile militare.
⬤ Bine documentat cu anecdote personale și context istoric.
⬤ Considerat o lectură obligatorie pentru cei interesați de istoria și strategia războiului din Vietnam.

⬤ Lipsesc hărțile și organigramele, ceea ce face dificilă urmărirea narațiunii pentru unii cititori.
⬤ Conține descrieri lungi și uneori complicate care pot copleși sau deruta cititorii.
⬤ Unii cititori se așteptau la un ritm diferit sau la mai multă acțiune în poveste, ceea ce a dus la dezamăgire.
⬤ Absența ilustrațiilor îngreunează înțelegerea detaliilor geografice și organizatorice complexe.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Uphill Battle: Reflections on Viet Nam Counterinsurgency

Conținutul cărții:

La sfârșitul Războiului din Vietnam, când Statele Unite ale Americii au fost înfrânte, mulți s-au întrebat cum a putut o putere militară să piardă în fața unei „țări de mâna a patra”, așa cum președintele Lyndon Johnson numea Vietnamul de Nord. Frank Scotton știa de ce.

Tânăr ofițer al Serviciului Extern repartizat în Vietnam în 1962, Scotton a condus pe drumuri pe care alții le evitau, a mers singur pe poteci și și-a petrecut nopțile în cătune izolate. Învățând limba vietnameză, purtând o carabină și trăind dintr-un rucsac, el a dovedit că echipele mici, instruite și conduse corect, pot concura cu unitățile comuniste. În 1964, Scotton a organizat plutoane mobile pentru a pune accentul pe aspectele politice ale conflictului.

Aceste echipe speciale, adoptate de CIA, au devenit modele pentru programul național de pacificare. El a pregătit unități în unele provincii la cererea generalului Westmoreland, iar în 1965 și 1966 a lucrat cu Forțele Speciale.

În timp ce era asistent organizatoric și rezolvator de probleme pentru Robert Komer în 1967 și, ulterior, pentru William Colby în cartierul general militar (MACV), Scotton a concluzionat cu reticență că tehnicile îmbunătățite de contrainsurgență nu puteau învinge provocările reprezentate de hotărârea Vietnamului de Nord, lipsa de energie politică în Vietnamul de Sud și angajamentul american în curs de dizolvare. Pentru prima dată, Scotton împărtășește observațiile sale importante și concluziile sale argumentate cu privire la implicarea Statelor Unite în războiul din Vietnam.