Titlul original:
Traces of (Un-) Sustainability; Towards a Materially Engaged Ecology of Mind
Conținutul cărții:
Persoanele se dezvoltă doar în relație cu mediul, la fel cum ne dezvoltăm psihologic în relație cu părinții și îngrijitorii noștri.
Nici copilul, nici părintele nu sunt conceptualizați, modelați sau înțeleși corect fără includerea celuilalt în harta sau modelul dezvoltării psihologice/ecologice. De asemenea, noi percepem, gândim și simțim cu și nu doar despre mediu și artefacte materiale.
Realizarea sustenabilității implică, prin urmare, schimbări ale minților care sunt mediate, extinse și distribuite între creiere, corpuri și materialitatea propriului mediu. Lumea moștenită, oricât de distrusă ar fi, ne ghidează devenirea individuală și colectivă, la fel cum un părinte ghidează dezvoltarea unui copil. Perspectiva urmelor (ne)durabilității respinge modelul conceptual economist prin care actorii economici raționali sunt percepuți și înțeleși greșit ca având dreptul moral, dacă nu chiar datoria, de a participa activ la distrugerea viitorului nostru colectiv cu imunitate etică.
Presupusa inteligență și naturalețe a sistemului economic bazat pe piață este expusă ca fiind în primul rând o iluzie culturală moștenită istoric. Dacă valorile și atitudinile pot fi transformate, cel puțin parțial, prin transformarea materialității mundane care este co-constitutivă a minții noastre sociale, atunci o etapă importantă va fi atinsă în înțelegerea noastră a (ne)durabilității.
