Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea cuprinde două eseuri, unul de Robbert Dijkgraaf, care oferă un context contemporan eseului original al lui Abraham Flexner, care discută despre importanța cercetării științifice fundamentale. Acesta servește drept un memento reflexiv al valorii cunoștințelor „inutile” în promovarea creativității și inovării, chiar dacă acestea se confruntă cu presiuni pentru relevanță imediată în societatea actuală.
Avantaje:Eseurile sunt descrise ca fiind pătrunzătoare, ușor de citit și provocatoare. Ele subliniază importanța gândirii libere, a cercetării fundamentale și a istoriei științei, făcând din această carte o completare valoroasă pentru educatori, studenți și cei interesați de filosofia științei. Mulți recenzenți au remarcat cartea ca fiind o lectură inspirată și convingătoare, cu relevanță pentru discuțiile contemporane despre finanțarea științei.
Dezavantaje:În timp ce unii cititori au găsit cartea captivantă și plină de înțelepciune, alții au criticat-o pentru că este plictisitoare, lipsită de profunzime sau pentru că prezintă ideile superficial. Unii au considerat că nu oferă perspective noi și că seamănă cu un rezumat al unor lucrări mai complexe.
(pe baza a 34 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Usefulness of Useless Knowledge
Conținutul cărții:
O carte scurtă și provocatoare despre motivul pentru care știința "inutilă" conduce adesea la cele mai mari descoperiri tehnologice ale omenirii
Patruzeci de ani de restrângere a finanțării pentru cercetarea științifică au însemnat că resursele sunt direcționate din ce în ce mai mult către rezultate aplicate sau practice, cu intenția de a crea produse cu valoare imediată. Într-un astfel de scenariu, are sens să ne concentrăm asupra celor mai identificabile și urgente probleme, nu-i așa? De fapt, nu are sens. În eseul său clasic "Utilitatea cunoștințelor inutile", Abraham Flexner, directorul fondator al Institutului pentru Studii Avansate din Princeton și omul care a contribuit la aducerea lui Albert Einstein în Statele Unite, descrie un mare paradox al cercetării științifice. Căutarea răspunsurilor la întrebări profunde, motivată doar de curiozitate și fără a se preocupa de aplicații, conduce adesea nu doar la cele mai mari descoperiri științifice, ci și la cele mai revoluționare descoperiri tehnologice. Pe scurt, fără mecanică cuantică, fără cipuri de calculator.
Această scurtă carte include eseul atemporal al lui Flexner din 1939, alături de un nou eseu însoțitor al lui Robbert Dijkgraaf, actualul director al Institutului, în care acesta arată că apărarea de către Flexner a valorii "urmăririi fără obstacole a cunoașterii inutile" poate fi chiar mai relevantă astăzi decât era la începutul secolului XX. Dijkgraaf descrie modul în care cercetarea fundamentală a condus la transformări majore în secolul trecut și explică de ce este o condiție prealabilă esențială a inovării și primul pas în schimbarea socială și culturală. El susține că societatea poate ajunge la o înțelegere mai profundă și la un progres practic astăzi și mâine numai prin valorizarea reală și finanțarea substanțială a "căutării cunoașterii inutile", motivată de curiozitate, atât în domeniul științelor, cât și în cel al științelor umaniste.
