Utilizarea și diseminarea cunoștințelor religioase în Antichitate (The Use and Dissemination of Religious Knowledge in Antiquity)

Titlul original:

The Use and Dissemination of Religious Knowledge in Antiquity

Conținutul cărții:

Literatura antică mesopotamiană, biblică, rabinică și creștină a fost creată și transmisă de elita intelectuală și, prin urmare, prezintă viziunile și perspectivele acesteia asupra lumii. Acest volum investighează pentru prima dată dacă și în ce măsură cunoștințele religioase - narațiunile "sacre", practicile obișnuite, normele juridice, tradițiile familiale, respectarea festivalurilor - erau accesibile și cunoscute de oamenii obișnuiți dincolo de funcționarii religioși.

Ce contexte (cum ar fi familia, sinagoga și biserica, studiul privat și public, ritualurile comune) au permis diseminarea și dobândirea cunoștințelor religioase dincolo de cercurile academice? În ce alte forme decât textele scrise erau disponibile aceste cunoștințe și cine (de exemplu: părinți, profesori, scribi, rabini, preoți, călugări) le transmitea unui public în mare parte analfabet? Putem presupune că majoritatea celor care se identificau drept evrei sau creștini ar fi deținut o "cunoaștere practică" a tradițiilor religioase respective și a practicilor obișnuite? Ar fi fost aceste cunoștințe diferite de la o persoană la alta, în funcție de sex, statut socio-economic, angajament religios și circumstanțele generale în care trăia persoana respectivă?

Această carte este primul studiu interdisciplinar colaborativ al acestui subiect important, cu capitole scrise de experți internaționali în Mesopotamia antică, Biblia ebraică, literatura Qumran, literatura rabinică și creștinismul timpuriu, inclusiv apocrifele și tradițiile monastice.