Utilizarea Vechiului Testament de către Pavel în Romani 9.1-9: O exegeză intertextuală și teologică

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Brian Abasciano, „Paul's Use of the Old Testament in Romans 9.1-9”, oferă o exegeză aprofundată a romanului 9, susținând că Pavel face referire la texte din Vechiul Testament pentru a clarifica promisiunile lui Dumnezeu față de Israel în mijlocul necredinței lor. Autorul subliniază o alegere corporativă, mai degrabă decât individuală, contestând interpretările calviniste tradiționale.

⬤ Analiza cuprinzătoare a romanilor
⬤ Oferă noi perspective asupra intențiilor lui Pavel folosind referințele Vechiului Testament.
⬤ Argumentează împotriva noțiunii de alegere necondiționată, pledând pentru o înțelegere corporativă a mântuirii.
⬤ Valoros pentru teologi și studenți ai Scripturii.
⬤ Scriere captivantă și provocatoare, cu descoperiri neașteptate.

⬤ Provocatoare pentru nespecialiști și necesită o lectură atentă pentru a înțelege argumentele complexe.
⬤ Unii cititori pot găsi cartea densă și dificilă.
⬤ Argumentele ar putea să nu rezoneze cu cei care țin ferm la interpretările calviniste.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Paul's Use of the Old Testament in Romans 9.1-9: An Intertextual and Theological Exegesis

Conținutul cărții:

Această investigație se bazează pe evoluțiile recente în studiul utilizării Scripturii de către Pavel, care se concentrează în jurul conceptului de ""intertextualitate"".

Abasciano folosește o metodă exegetică care încorporează într-o exegeză tradițională amănunțită o analiză cuprinzătoare a utilizării Scripturii de către Pavel pe fundalul tradițiilor interpretative din jurul textelor la care se face aluzie, cu un mare accent pus pe analiza contextelor originale ale citatelor și aluziilor lui Pavel. O astfel de exegeză intertextuală este realizată în Romani 9:1-9, cu o conștientizare a unității mai largi a capitolelor 9-11, în special, și, de asemenea, a epistolei ca întreg.

Studiul constată că multe dintre temele abordate de Pavel în Romani 9-11 sunt, de asemenea, prezente în vechile tradiții de interpretare iudaice și creștine din jurul pasajelor pe care le invocă și, mai important, că citatele și aluziile scripturale ale lui Pavel funcționează ca indicii către contextele lor originale largi, din care a dezvoltat o mare parte din forma, conținutul și direcția argumentului său, având semnificație pentru o serie de detalii exegetice, precum și pentru teme și mișcări retorice mai ample. Capitolul final încearcă să tragă concluzii cu privire la semnificația utilizării Vechiului Testament de către Pavel în Romani 9:1-9 pentru exegeza și teologia romanilor și pentru intertextualitatea paulină. Identitatea adevăratului popor al lui Dumnezeu este centrală pentru Romani 9-11 și pentru epistolă.

Iar utilizarea Scripturii de către Pavel este contextuală și referențială, solicitând atenție la intertextualitatea paulină în procedura exegetică standard. JSNTS 301.