Tot "Vaho" pare să tânjească să fie un cadavru sau să-și cânte versurile cu două limbi.
A spune ceată ar însemna să devină ea. În această casă, doar ceea ce nu este numit nu se transfigurează în lacrimi pentru că numele sunt depășite.
Javier Fuentes Vargas este copilul care își ascunde gura, mai mult decât chipul, în ceață - îmi amintesc să-i numesc umbra, setea încuiată a mâinilor sale care dau seama, în aceste poeme, de singurătate, de o casă toată făcută pentru moarte, de a căuta "piatra dură pentru că aceea nu se mai simte" (și eu am căutat acea piatră pe trotuare), de șansa ca un Hermes (salvatorul înaripat al singurătății) să sosească să ne șofroneze în lectura bilingvă a lui Javier fără măștile pe care ni le dăm sublimându-ne chipurile cețoase în sunete prin această carte.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)