Confucian Values and Popular Zen: Sekimon Shingaku in Eighteenth Century Japan
Deși religia din Asia de Est este caracterizată în mod obișnuit ca fiind sincretică, interacțiunea istorică dintre tradițiile budiste, confucianiste și alte tradiții este adesea neglijată de cercetătorii gândirii religioase dominante. În acest studiu provocator, Janine Sawada trece dincolo de abordările convenționale ale istoriei religiei japoneze, analizând modul în care neo-confucianismul și Zen-ul au format o sinteză populară în Japonia modernă timpurie.
Ea arată cum Shingaku, o învățătură fondată de negustorul Ishida Baigan, a înflorit după moartea acestuia într-o mișcare religioasă răspândită care a combinat selectiv idei și practici din aceste tradiții. Bazându-se pe noi cercetări în sursele originale ale Shingaku, Sawada contestă opinia conform căreia învățătura era o etică facilă a negustorului, iluminând importanța experienței mistice Shingaku și relația sa intimă cu cultivarea morală în programul dezvoltat de succesorul lui Baigan, Teshima Toan. Această carte sugerează, de asemenea, necesitatea unei abordări a istoriei educației japoneze care să țină seama de transmiterea informală a ideilor, precum și de școlarizarea instituțională.
Shingaku a contribuit la dezvoltarea educației japoneze prin diseminarea eficientă a cunoștințelor morale și religioase pe scară largă către sectoarele mai puțin educate ale societății Tokugawa. Sawada interpretează popularitatea mișcării ca parte a unei tendințe generale în Japonia modernă timpurie, în care oamenii obișnuiți căutau forme de învățare care puteau fi urmărite în contextul vieții cotidiene.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)