Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenziile evidențiază un amestec de apreciere pentru abordarea pătrunzătoare și erudită a cărții față de temele naturii, mitologiei și eticii, alături de critici privind abordarea evoluțiilor filosofice ulterioare și inexactitățile ocazionale. Cititorii au considerat-o îmbogățitoare și inspiratoare, însă unii au considerat că unele părți ale cărții nu erau profunde sau aveau defecte metodologice.
Avantaje:Cartea oferă perspective neprețuite și claritate în prezentarea sa filosofică. Mulți recenzenți au lăudat stilul lui Hadot și au găsit primele două treimi ale cărții deosebit de spectaculoase, cu un accent puternic pe mitologie și etică. Cartea este descrisă ca fiind inspirată, încântătoare și recomandată pentru cei interesați de artă, literatură și religie comparată.
Dezavantaje:Criticile includ faptul că ultima parte a cărții pare subdezvoltată și punctuală, în special în discuțiile sale despre gândirea din secolele XIX și XX. Unele referințe au fost considerate neglijente, ducând la frustrare. Au existat, de asemenea, preocupări cu privire la graba în unele dintre argumente și acuzații de erudiție iresponsabilă în unele locuri.
(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Veil of Isis: An Essay on the History of the Idea of Nature
Conținutul cărții:
În urmă cu aproape 2500 de ani, gânditorul grec Heraclit ar fi rostit cuvintele criptice "Phusis kruptesthai philei".
Modul în care aforismul, tradus de obicei prin "Naturii îi place să se ascundă", a bântuit cultura occidentală de atunci este subiectul acestui studiu captivant realizat de Pierre Hadot. Pornind de la figura alegorică a zeiței voalate Isis și bazându-se pe lucrările atât ale anticilor, cât și ale gânditorilor de mai târziu, precum Goethe, Rilke, Wittgenstein și Heidegger, Hadot urmărește interpretările succesive ale cuvintelor lui Heraclit.
De-a lungul timpului, Hadot constată că "naturii îi place să se ascundă" a însemnat că tot ceea ce trăiește tinde să moară; că natura se înfășoară în mituri; și (pentru Heidegger) că ființa se dezvăluie în timp ce se voalează. Între timp, această afirmație a fost folosită pentru a explica totul, de la opacitatea lumii naturale la angoasa noastră modernă. Din aceste exegeze și utilizări caleidoscopice rezultă două abordări contradictorii ale naturii: abordarea prometeică sau experimentală, care îmbrățișează tehnologia ca mijloc de a rupe vălul naturii și de a-i dezvălui secretele; și abordarea orfică sau contemplativ-poetică, conform căreia o astfel de denudare a naturii este o încălcare gravă.
În locul acestor două atitudini, Hadot propune una sugerată de viziunea romantică a lui Rousseau, Goethe și Schelling, care au văzut în Isis voalată o expresie alegorică a sublimului. "Natura este artă și arta este natură", scrie Hadot, invitându-ne să o îmbrățișăm pe Isis și tot ceea ce ea reprezintă: arta ne face intens conștienți de cât de mult suntem noi înșine nu doar înconjurați de natură, ci și parte din natură.
