Varietate infinită: Invenția literară, teologia și dezordinea genurilor, 1688-1730

Titlul original:

Infinite Variety: Literary Invention, Theology, and the Disorder of Kinds, 1688-1730

Conținutul cărții:

Nervosiți de tulburările secolului al XVII-lea, scriitori englezi precum Thomas Hobbes, Richard Blackmore, John Locke, Jonathan Swift și Daniel Defoe au ajuns să accepte că dezordinea, mai degrabă decât ordinea, este starea naturală a lucrurilor. Ei au fost atrași de voluntarism, o teologie care punea accentul pe un creator voluntar și nega faptul că natura întruchipa adevărul și frumusețea. Wolfram Schmidgen susține că voluntarismul a oferit atât un cadru teologic, cât și o licență estetică. În Infinite Variety, el reconstruiește această tradiție voluntaristă a invenției literare.

Schmidgen susține că, odată ce s-a acceptat faptul că creația a fost voluntară și ordinea arbitrară, ierarhiile de gen existente și-au pierdut valoarea normativă. Ca urmare, invenția literară ar putea fi radicalizată. Recunoscând că voința conduce creația, scriitori precum Blackmore și Locke au inversat regulile compoziției și au lăsat energia să domine structura, materia să creeze forma, iar părțile să fie valorizate în raport cu întregul. În operele literare, religioase și filosofice, voluntarismul a autorizat trecerea de la natural la deformat, infinit și contrafactual.

În revendicarea ontologiei ca context explicativ pentru invenția literară, Infinite Variety oferă o analiză strălucit de erudită a unei estetici încadrate nu de ascensiunea secularismului, ci de opusul său. Este o carte care articulează modul în care credința religioasă a modelat practicile literare moderne, inclusiv realismul romanesc, și una care va fi de interes pentru oricine se gândește serios la relația dintre literatură, religie și filosofie.