Văzând prin rasă

Recenzii ale cititorilor

Cartea profesorului Mitchell prezintă o examinare critică a rasei, argumentând împotriva ideii unei societăți post-rasiale și subliniind relevanța continuă a rasei în discursul contemporan. Cartea abordează diverse teme și subiecte, ilustrând modul în care rasa funcționează ca un mijloc de înțelegere a unor probleme societale mai ample. Cu toate acestea, receptarea cărții este polarizată; unii îi laudă profunzimea și perspectivele, în timp ce alții o critică pentru lipsa de originalitate și ambiguitatea excesivă.

⬤ Argumente provocatoare și pătrunzătoare despre rasă și rasism.
⬤ Abordează o gamă largă de subiecte și teme, încurajând cititorii să își reevalueze concepția despre rasă.
⬤ Prezintă critici convingătoare și elocvente ale ideii unei societăți post-rasiale.
⬤ Recomandările indică faptul că oferă perspective valoroase pentru istoricii de artă și pentru cei interesați de critica culturală.

⬤ Unii cititori consideră că scrierea este densă și inutil de complexă, creând confuzie cu privire la argumentele autorului.
⬤ Critici pentru că repetă idei consacrate despre rasă, ceea ce o face să pară neoriginală.
⬤ Îngrijorarea că această carte nu clarifică discuțiile importante privind rasa, ci le întunecă, ceea ce duce la frustrare pentru cei care caută o analiză directă.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Seeing Through Race

Conținutul cărții:

Potrivit lui W. J.

T. Mitchell, o lume post-rasială „daltonistă” nu este nici realizabilă, nici de dorit. Împotriva afirmațiilor populare conform cărora rasa este o construcție învechită care distrage atenția de la probleme mai importante, Mitchell susține că rasa rămâne esențială pentru înțelegerea noastră a realității sociale.

Rasa nu este doar ceva ce poate fi văzut, ci este unul dintre mijloacele fundamentale prin care experimentăm alteritatea umană. De asemenea, rasa face vizibil rasismul și este, prin urmare, cea mai bună armă împotriva acestuia. Puterea rasei devine mai evidentă în momentele în care pedagogia eșuează, lecția este neclară și toată lumea are ceva de învățat.

Mitchell identifică trei astfel de momente în istoria rasială recentă a Americii. Primul este momentul teoretic de după drepturile civile, în care rasa și rasismul au făcut obiectul unei noi cercetări filosofice. Al doilea este momentul negrității, întruchipat de alegerea lui Barack Obama și de imaginile negrității în politică și în cultura populară.

Al treilea este „momentul semitic” din Israel-Palestina, în care rasa și rasismul converg în noi forme de antisemitism și islamofobie. Mitchell aduce cultura vizuală, iconologia și studiile media în discuția sa despre aceste puncte de cotitură critice în înțelegerea noastră a relației dintre rasă și rasism.