Vedeți cum crește guvernul: Politica educației de la Johnson la Reagan

Recenzii ale cititorilor

Cartea „See Government Grow” de Gareth Davies oferă o examinare detaliată a evoluției politicii educaționale în SUA, de la administrația Johnson la cea Reagan. Ea evidențiază aspectele politice, istorice și economice ale finanțării federale a educației și pune în discuție concepțiile greșite legate de rolul diferiților președinți în modelarea politicii educaționale. Deși este lăudată pentru cercetarea aprofundată și claritatea sa, unii cititori consideră că nivelul de detaliu este uneori copleșitor.

⬤ Excelentă introducere în istoria politicii educaționale
⬤ foarte informativ și bine documentat
⬤ scriere clară și necomplicată
⬤ resursă valoroasă adoptată pentru uz academic
⬤ oferă o viziune corectă și echilibrată asupra evenimentelor istorice
⬤ explorare detaliată a diferitelor administrații și a impactului acestora asupra educației.

⬤ Poate fi greu de urmărit uneori din cauza detaliilor extinse
⬤ poate să nu atragă cititorii ocazionali din cauza titlului său mai puțin captivant
⬤ densitatea informațiilor ar putea fi copleșitoare pentru unii
⬤ necesită o lectură atentă pentru a înțelege pe deplin toate nuanțele.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

See Government Grow: Education Politics from Johnson to Reagan

Conținutul cărții:

Atunci când Congresul a aprobat un ajutor substanțial pentru școli în 1965, ideea că guvernul federal are vreo responsabilitate în ceea ce privește educația publică era controversată. Douăzeci de ani mai târziu, nu numai că această controversă s-a risipit, dar rolul Washingtonului în educație s-a extins dramatic. Gareth Davies explorează modul în care atât conservatorii, cât și liberalii au ajuns să îmbrățișeze ideea cândva îndrăzneață a unui rol federal activ în învățământul primar și secundar și folosește acest caz pentru a analiza persistența - și creșterea - unei guvernări mari într-o epocă presupus antiguvernamentală.

Concentrându-se pe schimbările instituționale din cadrul guvernului care au însoțit revoluția drepturilor civile, Davies arată cum programele inițial fragile au prins rădăcini, și-au construit un grup de interese și au devenit înrădăcinate. Davies explică de ce rolul federal în școli a continuat să se extindă în anii post-LBJ, pe măsură ce impulsul de reformă s-a detașat din ce în ce mai mult de politica electorală, concentrându-se în schimb asupra instanțelor și birocrației federale. Între timp, rezistența sudistă la desegregarea școlilor a discreditat argumentul drepturilor statelor, facilitând atât conservatorilor, cât și liberalilor căutarea unor soluții federale la problemele sociale.

Deși Legea privind învățământul elementar și secundar a lui LBJ a amânat controlul local, legislația anilor Nixon-Ford a emis directive care au reprezentat provocări mai mari pentru federalismul tradițional decât marile idealuri ale lui Johnson. După cum arată Davies, noul climat politic a dus la realizarea unor progrese precum învățământul bilingv obligatoriu, reforma finanțelor școlare și Legea privind educația pentru toți copiii cu handicap - măsuri care, înainte de anii '70, ar fi fost considerate de liberali, dar și de conservatori, de o intruziune de neconceput. Iar atunci când Ronald Reagan a promis să desființeze Departamentul Educației, conservatorii au colaborat cu liberalii pentru a-i deraia agenda.

Studiul surprinzător al lui Davies arată că distanțarea conservatorismului american de tradițiile sale antistataliste a ajutat la pregătirea drumului pentru conservatorismul actual al guvernelor mari, care a permis unui Congres dominat de republicani să adopte No Child Left Behind. Prin dezvăluirea rezistenței valorilor Marii Societăți în timpul unei perioade de ascensiune republicană, cartea sa deschide o fereastră asupra procesului nostru politic și oferă o nouă perspectivă asupra a ceea ce face cu adevărat să crească guvernul.