Care este funcția poemului de dragoste? Îi păstrează veșnic pe cei iubiți așa cum sunt ei de fapt, sau îi deformează și îi sufocă, închizându-i în strofe și versuri din care nu vor scăpa niciodată? În Ventric(L)e, Jerrod E. Bohn disecă structura labirintică a inimii.
Organul este o casă complicată, plină de încântare, surpriză și posibilități însă, camerele sale sunt, de asemenea, zidite, barate. Inima este în egală măsură o cușcă.
Ceea ce a început ca o serie de poeme de dragoste a luat o turnură odată cu erodarea relației. Sunt poemele însele de vină? A devenit pagina închisoarea din care iubita s-a luptat să se elibereze, iar când nu a putut, a grăbit actul fizic de plecare? Și ce rămâne în urmă atunci când iubitul a plecat? Mai sunt ei încă prinși în capcană chiar și atunci când vine altul? Prin meditații dense de tristețe și speranță, de sacru și profan, Bohn explorează puterea poemului de dragoste de a crea și de a distruge deopotrivă.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)