Este conectivitatea, așa cum sugerează studiile, esența spiritualității? Și cum ar putea arăta un model de religie care să se bazeze pe conectivitate ca calitate religioasă a conștiinței? Pe baza datelor calitative din interviuri cu practicanți pe termen lung din domenii de activitate spirituale și artistice, Britta Richter dezvoltă modele ale identității religioase de sine în urma analizei fenomenologice a lumii vieții (Luckmann/Schütz).
În analizele fenomenologice, autoarea urmărește construcțiile narative ale sensului până la originea lor în acțiunea practică. Ea arată că atașamentele față de sursele de sens (Charles Taylor), practici și habitus, urmează o logică ontologică de acțiune a conștiinței ființei și reconstruiește modul în care conștiința ființei-sens se întrupează în spațiul intermediar al imanenței și transcendenței, al relației cu lumea și al relației cu ființa, al semnificației condiționate și necondiționate (religio).
Preluând teoria atașamentului și abordările teologice, se dezvoltă o înțelegere a identității simbolice în care sinele, în practica conectării, a autotranscendenței și a transformării, se individualizează prin autointerpretarea în societate, ca religie întrupată a religio-ului său.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)