Viața artificială: Un raport de la frontiera unde computerele întâlnesc biologia

Recenzii ale cititorilor

Cartea este bine primită ca o introducere convingătoare la viața artificială și inteligența artificială, îmbinând conținutul informativ cu o scriere captivantă. Ea servește atât cititorilor începători, cât și celor cu un interes mai profund în domeniu, oferind o perspectivă asupra discuțiilor din jurul implicațiilor vieții artificiale. Cu toate acestea, cititorii au remarcat caracterul său învechit, lipsit de actualizări privind evoluțiile din domeniu de la publicarea sa în 1992.

Cartea este extrem de informativă, clară și fascinantă, ceea ce o face o lectură captivantă pentru oricine este interesat de viața artificială și de inteligența artificială. Ea servește ca o introducere excelentă la mulți oameni de știință și la lucrările lor, încurajând cititorii să exploreze subiectele în continuare. Mulți cititori au considerat că este o carte care poate stârni interesul pentru studiile interdisciplinare care implică biologia și informatica.

⬤ Cartea este oarecum învechită, deoarece nu acoperă progresele în domeniul vieții artificiale de la publicarea sa inițială în 199
⬤ Unii cititori și-au exprimat dorința de a avea mai multe informații actualizate pe această temă, precum și explorări mai profunde ale complexității subiectului.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Artificial Life: A Report from the Frontier Where Computers Meet Biology

Conținutul cărții:

Această carte captivantă ne avertizează cu privire la nimic mai puțin decât existența unor noi varietăți de viață. Unele dintre aceste specii se pot mișca și mânca, pot vedea, se pot reproduce și pot muri. Unele se comportă ca păsările sau furnicile. O astfel de formă de viață s-ar putea dovedi a fi cea mai bună armă a noastră în războiul împotriva SIDA.

Aceste specii au în comun faptul că există în interiorul computerelor, ADN-ul lor este digital și au luat naștere nu prin voința lui Dumnezeu, ci prin eforturile unei generații de oameni de știință care încearcă să creeze viață in silico.

Dar chiar dacă ne face cunoștință cu acești străluciți eretici și ne dezvăluie complexitatea muncii lor. Viața artificială examinează implicațiile filosofice amețitoare ale subiectului său: Este un program de calculator care se autoreplică mai puțin viu decât un virus gripal? Sunt entitățile pe bază de carbon și apă doar o parte a continuumului de lucruri vii? Și este posibil ca, într-o bună zi, „o viață” să privească înapoi la ființele umane și să ne considere o stație evolutivă - sau, și mai rău, o fundătură?