Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este lăudată pentru analiza demografică detaliată a Japoniei antice și a Japoniei feudale timpurii, acoperind lacune critice în înțelegerea tranziției către regimul militar. Deși excelează în acoperirea perioadelor anterioare, are limitări în acoperirea perioadelor istorice ulterioare.
Avantaje:⬤ Oferă o perspectivă foarte necesară asupra demografiei, inclusiv asupra factorilor epidemiologici și de mediu
⬤ valoroasă în scopuri educaționale, în special în cadrul cursurilor de istorie universitare
⬤ evidențiază impactul bolilor și foametei asupra istoriei Japoniei.
Dezavantaje:Acoperirea se oprește în jurul anului 1400, lăsând deoparte evenimente semnificative precum Sengoku Jidai.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Daily Life and Demographics in Ancient Japan
Conținutul cărții:
Timp de secole, cercetătorii s-au întrebat cum era viața de zi cu zi a oamenilor de rând din Japonia, în special în epoci demult apuse, cum ar fi epoca antică (700-1150). Folosind disciplina demografiei istorice, William Wayne Farris arată că, în cea mai mare parte a acestei epoci, populația totală a Japoniei nu a crescut aproape deloc, situându-se în jurul valorii de șase milioane timp de aproape cinci sute de ani.
Motivele pentru populația stabilă au fost complexe. Cel mai important, Japonia a fost prinsă într-o pandemie est-asiatică care a ucis atât aristocrați, cât și oameni de rând în număr nenumărat în fiecare generație. Aceste epidemii de variolă, rujeolă, oreion și dizenterie au decimat populația adultă, ducând la tulburări sociale și economice de mare amploare.
Foametea s-a repetat aproximativ o dată la trei ani, lăsând o mare parte din populație subnutrită sau moartă.
Degradarea ecologică a Japoniei centrale a condus la o incidență crescută a secetei și a eroziunii solului. Iar războiul i-a determinat pe soldați să ucidă în masă trecători nevinovați.
În aceste condiții dure, agricultura a fost afectată de rate ridicate de abandonare a terenurilor și de o dezvoltare tehnologică slabă. Atât agricultura, cât și industria s-au orientat tot mai mult către tehnologii care economisesc forța de muncă. Având în vedere că muncitorii erau mai valoroși, salariile au crescut.
Comercianții au trecut de la utilizarea banilor la troc. Orașele au dispărut. Familia era o entitate amorfă, femeile având un statut înalt într-o economie cu forță de muncă redusă.
Familiile destrămate și o rată îngrozitor de ridicată a mortalității infantile făceau, de asemenea, parte din tiparele de rudenie. Familia medie trăia într-o locuință rece, plină de curenți de aer și predispusă la incendii, purta haine din cânepă scărpinătoare, consuma mese abia adecvate în cele mai bune vremuri și suferea din cauza lipsei condițiilor sanitare, care sporea probabilitatea izbucnirii bolilor.
Deși viața a fost dură pentru aproape toți oamenii între 700 și 1150, aceste experiențe au reprezentat investiții în capitalul uman care vor da roade în timpul epocii medievale (1150-1600).
