Viața lui Hristos

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază cartea lui Frederic Farrar ca fiind o explorare pătrunzătoare și inspirată a vieții lui Iisus Hristos, oferind un context istoric detaliat care îmbunătățește înțelegerea învățăturilor și miracolelor Sale. Cu toate acestea, mulți recenzenți își exprimă nemulțumirea față de formatarea cărții, în special față de dimensiunea mică a caracterelor, care îngreunează lectura.

⬤ Oferă perspective istorice și culturale profunde asupra vieții lui Iisus Hristos.
⬤ Scrisă elocvent și frumos descriptivă.
⬤ Inspiră o mai mare apreciere pentru Mântuitorul.
⬤ Bine documentată și informativă, potrivită atât pentru cititorii ocazionali, cât și pentru cercetători.
⬤ Include referințe care informează erudiția biblică ulterioară.

⬤ Dimensiunea extrem de mică a caracterelor face cartea aproape ilizibilă pentru mulți.
⬤ Probleme legate de calitatea imprimării, inclusiv text slab și cuvinte lipsă.
⬤ Formatarea slabă diminuează experiența de lectură.
⬤ Unele probleme de formatare, cum ar fi lipsa de navigare în versiunea e-book.

(pe baza a 49 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Life of Christ

Conținutul cărții:

Frederic William Farrar (Bombay, 7 august 1831 - Canterbury, 22 martie 1903) a fost un cleric al Bisericii Angliei (anglicană), profesor de școală și autor. A fost purtător de sicriu la funeraliile lui Charles Darwin în 1882. A fost membru al societății secrete Cambridge Apostles. A fost arhidiacon de Westminster din 1883 până în 1894 și decan al catedralei Canterbury din 1895 până la moartea sa în 1903.

Scrierile religioase ale lui Farrar au inclus Life of Christ (1874), care a avut o mare popularitate, și Life of St. Paul (1879). Lucrările sale au fost traduse în multe limbi, în special Life of Christ.

Farrar credea că unii ar putea fi salvați după moarte. El a creat termenul "fantezie abominabilă" pentru ideea creștină de lungă durată că pedeapsa eternă a condamnaților i-ar distra pe cei salvați. Farrar a publicat Eternal Hope în 1878 și Mercy and Judgment în 1881, ambele apărând pe larg poziția sa cu privire la iad.

Farrar a fost acuzat de universalism, dar el neagă această credință cu mare certitudine. În 1877, Farrar într-o introducere la cinci predici pe care le-a scris, în prefață atacă ideea că ar susține universalismul. De asemenea, el respinge orice acuzație din partea celor care ar spune contrariul. El spune: "Nu îndrăznesc să stabilesc nicio dogmă a universalismului, în parte pentru că ne este imposibil să estimăm efectul de împietrire persistența obstinată în rău și puterea voinței umane de a rezista iubirii lui Dumnezeu".

În aprilie 1882, a fost unul dintre cei zece purtători de sicriu la funeraliile lui Charles Darwin în Westminster Abbey; ceilalți au fost: Ducele de Devonshire, Ducele de Argyll, Contele de Derby, domnul J. Russell Lowell, domnul W. Spottiswoode, Sir Joseph Hooker, domnul A. R. Wallace, profesorul Huxley și Sir John Lubbock. (wikipedia.org)