Viața mea cu Bonnie și Clyde

Recenzii ale cititorilor

Memoriile lui Blanche Barrow, cumnata lui Clyde Barrow, oferă o relatare detaliată la prima mână a vieții tumultoase pe care a trăit-o în timp ce era implicată în infama bandă Barrow, inclusiv Bonnie și Clyde. Deși dezvăluie realitățile dure ale vieții de fugar și contrazice portretele pline de farmec din filme, ea ridică, de asemenea, întrebări cu privire la percepția de sine și obiectivitatea lui Blanche. Cititorii apreciază perspectiva personală, dar observă că narațiunea pare uneori tendențioasă.

⬤ Oferă o relatare de primă mână unică din partea cuiva care a trăit evenimentele.
⬤ Oferă informații despre realitatea lipsită de glorie a unui fugar.
⬤ Notele editorului și numeroasele note de subsol sporesc înțelegerea contextuală a perioadei istorice și a evenimentelor.
⬤ Stil de scriere captivant, care captează atenția cititorului.
⬤ Include reflecții personale care umanizează personajele implicate.

⬤ Narațiunea lui Blanche tinde să o prezinte pe ea și pe soțul ei ca pe niște victime inocente, ceea ce unii cititori au considerat neconvingător.
⬤ Ocazional se împotmolește în autocompătimire și justificări pentru alegerile sale.
⬤ Unii ar putea considera că includerea unui context cultural și politic fără legătură cu povestea principală.
⬤ Natura de tip „back-and-forth” a textului și a notelor de subsol poate distrage atenția unor cititori.

(pe baza a 209 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

My Life with Bonnie and Clyde

Conținutul cărții:

Bonnie și Clyde au fost responsabili de mai multe crime și nenumărate jafuri. Dar nu au acționat singuri.

În 1933, în timpul faimoasei lor fugă de lege, lui Bonnie și Clyde li s-au alăturat fratele lui Clyde, Buck Barrow, și soția acestuia, Blanche. Dintre acești patru complici, doar unul singur - Blanche Caldwell Barrow - a supraviețuit mai mult de vârsta adultă timpurie și doar Blanche a lăsat în urmă o relatare scrisă a escapadelor lor. Editate de expertul în nelegiuiți John Neal Phillips, memoriile lui Blanche, necunoscute până acum, sunt disponibile aici pentru prima dată.

Blanche și-a scris memoriile între 1933 și 1939, în timp ce își ispășea pedeapsa la penitenciarul de stat din Missouri. După moartea sa, buna prietenă a lui Blanche și executorul testamentar, Esther L.

Weiser, a găsit memoriile învelite într-o felicitare de Crăciun mare și nefolosită. Ulterior, ea i-a încredințat-o lui Phillips, care o intervievase pe Blanche de mai multe ori înainte de moartea acesteia.

Bazându-se pe aceste interviuri și pe cercetări amănunțite în istoria haiducilor din perioada depresiei, Phillips completează memoriile cu note utile și cu informații biografice despre Blanche și complicii ei.