Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Mikita Brottman prezintă o viziune contrară asupra lecturii, susținând că aceasta nu este în mod inerent benefică, așa cum se crede în mod obișnuit. Printr-un amestec de anecdote personale și perspective sociologice, Brottman explorează complexitatea lecturii, concentrându-se uneori foarte mult pe bârfă și cultura celebrităților. Recepția a fost mixtă, unii lăudându-i abordarea provocatoare, iar alții criticându-i accentul pus pe bârfă în detrimentul literaturii.
Avantaje:Cartea este bine documentată și abordează teme interesante legate de lectură și implicațiile sale sociale. Stilul de scriere al lui Brottman este descris ca fiind ingenios, captivant și provocator. Cartea se adresează unui public larg, inclusiv universitarilor și cititorilor generali, și încurajează cititorii să își reconsidere relația cu literatura. Mulți sunt atrași de elementele sale autobiografice și de reflecțiile asupra obiceiurilor personale de lectură.
Dezavantaje:Criticii remarcă faptul că cartea se îndepărtează uneori de teza sa principală, cu secțiuni semnificative dedicate bârfei, ceea ce poate dezamăgi cititorii care se așteaptă la o analiză mai concentrată asupra literaturii în sine. Unii consideră că perspectivele sale asupra anumitor texte sunt confuze sau că criticile sale sunt prea iconoclaste. În plus, există frustrări exprimate cu privire la inexactitățile percepute în referințele la autori și texte.
(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Solitary Vice: Against Reading
Conținutul cărții:
Mikita Brottman se întreabă: de ce este lectura atât de grozavă? Este o practică solitară, care ne răpește din timpul care ar putea fi folosit pentru dezvoltarea unor abilități importante de relaționare socială.
Cititul nu este necesar pentru sănătate, fericire sau pentru o familie iubitoare. Și, dacă cititul este atât de important, de ce este nevoie de sloganuri atrăgătoare precum "Cititul schimbă vieți" și "Campionii citesc" pentru a sublinia acest lucru? Abordând fără teamă ideea că cei care nu citesc sunt condamnați la o viață de disperare și decădere mentală, Brottman susține că valoarea lecturii nu constă în capacitatea ei de a preveni Alzheimer sau în faptul că este un hobby plăcut.
Mai degrabă, ea susține că, la fel ca și celălalt viciu solitar bine cunoscut, masturbarea, cititul nu este, în cele din urmă, un act de plăcere, ci un instrument de explorare de sine, care le permite oamenilor să vadă lumea prin ochii altora și le permite să călătorească adânc în întunericul condiției umane.
