Victimele fac cele mai bune căsuțe pentru păsări

Recenzii ale cititorilor

Cartea de memorii a lui Larry L. Franklin relatează călătoria sa de vindecare în urma abuzurilor suferite în copilărie, punând accentul pe impactul amintirilor reprimate și al PTSD. Cartea se caracterizează prin narațiunea sa onestă și detaliată, explorând luptele emoționale ale autorului și procesul de recuperare prin psihoterapie. Cartea rezonează profund cu cititorii și servește drept o mărturie inspirată a supraviețuirii și rezistenței în fața unor experiențe dureroase.

Cartea de memorii este lăudată pentru sinceritatea sa, povestirea captivantă și capacitatea autoarei de a articula emoții complexe. Cititorii au lăudat stilul descriptiv de scriere și mesajul optimist și plin de speranță despre recuperare și reziliență. Mulți au considerat cartea convingătoare, cathartică și o resursă importantă pentru înțelegerea abuzului din copilărie și a efectelor sale. Accentul pus pe eficiența terapiei este evidențiat ca un punct forte, făcând-o relatabilă pentru cei care au trecut prin traume similare.

Unii recenzenți au remarcat că cartea se mișcă uneori lent, ceea ce ar putea împiedica ritmul pentru unii cititori. Deși profunzimea emoțională este apreciată, există mențiuni conform cărora descrierea traumei ar putea fi dificilă sau grea pentru unele categorii de public. Câțiva cititori au indicat că natura explicită a abuzurilor poate fi dificil de confruntat, deși acest lucru servește adesea scopului narativ.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Victims Make the Best Birdhouses

Conținutul cărții:

Larry Franklin crede că ar fi trebuit să știe în acea zi de vară din 1950 că acest lucru nu era normal. Dar el era cel mai tânăr și cel mai mic dintre cei patru băieți într-un loc în care ceea ce era de nedescris era normal.

În 1992, când Franklin a împlinit 50 de ani, o conversație întâmplătoare cu mama sa i-a deschis ușa către amintiri reprimate de abuz fizic și sexual. Cele mai grave l-au lăsat îmbrățișând scaunul de la baie toată noaptea. Pe măsură ce mintea lui începea să se destrame, o bucată aici, o bucată acolo, el a aflat că drumurile la hambar erau departe de a fi normale. Separarea faptelor de ficțiune era ca și cum ai găsi un țânțar în pădure.

Anii '90 au fost nefaste pentru cei care credeau în amintirile reprimate. Necredincioșii se fereau de cei care susțineau că au fost victime ale abuzurilor sexuale din copilărie. Aceste îndoieli și reticența lui Franklin de a crede incredibilul i-au sporit anxietatea și probabil i-au adăugat ani de luptă.

Sub îndrumarea terapeutului său, Franklin și-a început călătoria de douăzeci de ani de la abuzul sexual la o viață mai bună. A trecut de la terapie pe termen scurt la terapie pe termen lung cu un psiholog și câteva persoane care au devenit grupul de sprijin al lui Franklin. Împreună au fost o echipă fără prejudecăți care l-a ajutat să treacă prin cea mai dificilă perioadă a vieții sale.

Memoriile sale sunt un plan pentru a trece de la statutul de victimă la cel de supraviețuitor; un loc în care sufletele rănite pot înflori atunci când lumina este lăsată să strălucească. Povestea este una plină de emoții, concepută pentru a permite cititorului curios să viziteze o lume diferită.