Evaluare:
Cartea „Wittgenstein și Viena sfârșitului de secol” este o colecție de eseuri care explorează contextul cultural și filosofic al Vienei din timpul lui Wittgenstein. Deși oferă o perspectivă valoroasă asupra influențelor exercitate de diverși gânditori și artiști asupra lui Wittgenstein, nu oferă o analiză detaliată a filosofiei sale. Cartea este considerată valoroasă pentru discuțiile sale despre figuri precum Otto Weininger și Arnold Schoenberg, deși formatul său dezarticulat și lipsa unei navigări coezive pot fi o provocare pentru cititori.
Avantaje:⬤ O bună explorare a contextului cultural al Vienei și a influenței sale asupra lui Wittgenstein.
⬤ Oferă informații valoroase despre figuri notabile precum Otto Weininger și compozitori precum Arnold Schoenberg.
⬤ Captează esența mediului intelectual de la începutul secolului al XX-lea.
⬤ Adaugă materiale biografice referitoare la Wittgenstein.
⬤ Structura cărții este dezarticulată și greu de parcurs.
⬤ Multe capitole sunt slab legate între ele și pot fi lipsite de o dezvoltare tematică coerentă.
⬤ Analiza limitată a propriei filosofii a lui Wittgenstein, adesea concentrându-se mai mult pe influențele sale.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Wittgenstein's Vienna Revisited
Viena sfârșitului de secol a fost descrisă de Karl Kraus ca un "teren de probă pentru distrugerea lumii". În deceniile care au precedat războiul mondial care a dus la prăbușirea imperiului austro-ungar, orașul a fost în același timp o lume de vis a operetei, care masca problemele și tensiunile sociale și politice, precum și un centru al explorărilor și inovațiilor de anvergură în muzică, artă, știință și filosofie, care vor contribui la definirea modernității. Una dintre cele mai puternice critici ale retragerii în fantezie a fost cea a filosofului Ludwig Wittgenstein, a cărui carieră timpurie la Viena a contribuit la încadrarea dezbaterilor privind valorile etice și estetice în cultură. În Wittgenstein's Vienna Revisited, Allan Janik își extinde lucrarea Wittgenstein's Vienna (scrisă împreună cu Stephen Toulmin) pentru a amplifica o serie de puncte semnificative privind geneza gândirii lui Wittgenstein, natura culturii vieneze și critica culturii contemporane.
Deși Wittgenstein este figura centrală a acestui volum, Janik pune un accent considerabil pe alte figuri influente, atât vieneze, cât și non-vieneze, pentru a distruge unele dintre stereotipurile persistente despre filosof și cultura din jurul său, în special miturile Vienei "fără griji" și ale pozitivistului Wittgenstein. Persistența acestor mituri, în opinia lui Janik, provine în parte din incapacitatea multor istorici de a diferenția trecutul de prezent în evaluarea curentelor intelectuale. Janik trece în revistă o serie de figuri trecute cu vederea în evaluarea lui Wittgenstein: Otto Weininger, Kraus, Schoenberg, Nietzsche, Wagner, Ibsen, Offenbach și Georg Trakl. Toți aceștia, demonstrează Janik, sunt absolut necesari pentru a înțelege care era miza dezbaterilor privind estetismul și critica unei culturi moderne.
Eforturile lui Wittgenstein de a recunoaște limitele gândirii și ale limbajului și de a fi astfel corect față de știință, religie și artă explică locul său de onoare printre moderniștii critici. Aceste eseuri elucidează perspectiva lui Wittgenstein asupra culturii noastre.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)