Vieți sacre

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Vieți sacre” o evidențiază ca fiind o prezentare convingătoare, informativă și accesibilă a epilepsiei, a istoriei sale, a tratamentului și a impactului societal. Perspectiva unică a autorului, atât ca neurolog, cât și ca părinte al unui copil cu epilepsie, îmbogățește narațiunea, făcând-o relatabilă atât pentru cititorii generali, cât și pentru profesioniști. Mai mulți recenzenți laudă, de asemenea, cartea pentru că pune în lumină stigmatul asociat cu epilepsia și progresele realizate de-a lungul anilor.

⬤ Foarte ușor de citit, captivantă, bine povestită
⬤ oferă o notă personală din experiența autorului
⬤ oferă o viziune cuprinzătoare asupra epilepsiei în istorie, cultură și artă
⬤ contribuie la creșterea înțelegerii și compasiunii față de epilepsie
⬤ atractivă atât pentru publicul larg, cât și pentru profesioniști.

Unii cititori pot considera că există încă o stigmatizare suplimentară și că este nevoie de mai multă muncă pentru a aborda pe deplin neînțelegerile despre epilepsie.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Sacred Lives

Conținutul cărții:

În antichitate, epilepsia era o afecțiune considerată sacră.

Primele mituri și mistica din jurul ei au dus la persecuție, demonizare, încarcerare și respingere socială. Abia în secolul al XIX-lea epilepsia a fost acceptată ca o afecțiune fizică și nu ca o manifestare a nebuniei sau ca rezultat al unei contagiuni periculoase.

Motivul pentru care epilepsia a devenit și continuă să fie atât de stigmatizată poate fi cel mai bine înțeles prin observarea modului în care, de-a lungul secolelor, a fost prezentată în artă și în mass-media. Această carte trece în revistă modul în care a fost descrisă în literatură, în pictură, în cinematografie și la televiziune, în muzică și teatru, în presa scrisă și în rețelele de socializare. Aici Vieți sacre aruncă o privire asupra vieților unor scriitori, pictori, muzicieni și actori cu epilepsie și analizează modul în care aceștia și-au gestionat afecțiunea și impactul acesteia asupra artei lor.

Abordând dovezile privind modul în care ceilalți membri ai societății îi văd pe cei cu epilepsie și de ce percepțiile negative și concepțiile greșite pot duce la stigmatizare, pierderea de oportunități și izolare socială, această carte se încheie cu o relatare personală despre viața cu epilepsie în calitate de părinte, de la diagnosticarea în copilărie până la capcanele vieții de adult. Cartea oferă îndrumări, bazate pe experiență, pentru a ajuta alte familii și pe cei cu epilepsie în călătoria lor.