Viețile suprarealiștilor

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Viețile suprarealiștilor britanici” este o colecție de biografii care analizează viața artiștilor din mișcarea suprarealistă, oferind un amestec captivant de anecdote personale, context istoric și perspective asupra impactului social al operei lor. În timp ce mulți cititori au considerat că este o lectură amuzantă și informativă, unii au simțit că îi lipsește profunzimea în detalierea stilurilor de viață ale artiștilor.

⬤ Narațiuni captivante și amuzante
⬤ relatare pătrunzătoare din partea lui Desmond Morris, un martor ocular
⬤ acoperă o varietate de artiști și viețile lor personale
⬤ include povești de culise interesante
⬤ detalii salace și bârfitoare care adaugă savoare
⬤ echilibru bun între aspectele artistice și cele umane.

⬤ Lipsă de profunzime în ceea ce privește stilul de viață al artiștilor
⬤ număr limitat de fotografii
⬤ unii cititori o pot considera mai mult un stil documentar decât o explorare profundă.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Lives of the Surrealists

Conținutul cărții:

Suprarealismul nu a început ca o mișcare artistică, ci ca o strategie filozofică, un mod de viață și o rebeliune împotriva establishmentului care a dat naștere Primului Război Mondial. În The Lives of the Surrealists, artistul suprarealist și celebrul scriitor Desmond Morris se concentrează pe artiști ca oameni - ca indivizi remarcabili. Care au fost personalitățile lor, predilecțiile lor, punctele forte și defectele lor de caracter?

Spre deosebire de impresioniști sau de cubiști, suprarealiștii nu s-au supus unui cod vizual fix, ci mai degrabă regulilor filosofiei suprarealiste: lucrează din inconștient, lăsând cele mai întunecate și iraționale gânduri să izvorască și să-ți modeleze arta. El însuși artist și contemporan cu ultimii suprarealiști, Morris evidențiază variațiile considerabile în abordarea acestei tehnici de către fiecare artist. În timp ce unii au fost suprarealiști în tot ceea ce au făcut, alții au trăit vieți mai ortodoxe și au devenit suprarealiști doar la șevalet sau în atelier.

Concentrându-se pe cei treizeci și doi de artiști asociați cel mai îndeaproape cu mișcarea suprarealistă, Morris oferă un context istoriilor lor de viață prin relatări ale idiosincrasiilor lor și ale vieții lor amoroase adesea complexe, alături de fotografii ale artiștilor și ale lucrărilor lor.