Vieux Carre

Recenzii ale cititorilor

Piesa „Vieux Carre” de Tennessee Williams este o piesă memorialistică complexă care reflectă propriile experiențe de viață ale autorului într-o pensiune din New Orleans. Recenzile evidențiază narațiunea axată pe personaje, tonul intim și atmosfera bogată, dar exprimă sentimente mixte cu privire la structura intrigii și dezvoltarea personajelor. În timp ce mulți recenzenți îi apreciază frumusețea și profunzimea tematică, unii consideră că îi lipsește coerența și investiția.

⬤ Frumos scrisă, cu o notă poetică.
⬤ Dezvoltare puternică a personajelor și atmosferă.
⬤ Reflecții captivante și intrigante asupra experiențelor personale.
⬤ Oferă o perspectivă importantă asupra singurătății și suferinței umane.
⬤ Unii recenzenți o consideră o piesă bună care prezintă munca lui Williams în ultimii săi ani.

⬤ Structura episodică poate dilua concentrarea și face ca povestea să pară dezarticulată.
⬤ Unele personaje sunt considerate subdezvoltate și nu sunt pe deplin captivante.
⬤ Complotul este lipsit de tangibilitate și coerență în comparație cu alte opere precum „The Glass Menagerie”.
⬤ A avut un eșec comercial pe Broadway, ceea ce poate afecta percepția.
⬤ Posibil confuză pentru cei care nu sunt familiarizați cu viața lui Williams.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Drama ia formă din scenele schimbătoare ale memoriei, iar eul surogat al lui Williams ne invită să ne concentrăm, la rândul nostru, asupra diverșilor locuitori ai casei sale dărăpănate din Vieux Carre: proprietara disperată și comică, Mrs.

Wire; Jane, o tânără din New York, educată cum se cuvine, care încearcă, în sfârșit, să facă dragoste cu Tye, vulgarul, dar atrăgătorul barman de strip-tease; două domnișoare decăzute care mor de foame în mansardă; și pictorul Nightingale, pe moarte, care încearcă să-l învețe pe tânărul scriitor ceva despre dragoste - atât despre dragoste trupească, cât și despre dragoste sufletească. Aceasta este o piesă despre educația artistului și despre educația în singurătate și disperare, în a da și a nu da, dar mai ales în a vedea, a auzi, a simți și a învăța că "scriitorii sunt spioni nerușinați", care plătesc scump pentru cunoștințele lor și care nu pot uita.

Bazându-se pe două decenii de cercetare a lui Williams de când Vieux Carre a fost publicat inițial, Robert Bray, editor al The Tennessee Williams Annual Review, a oferit o nouă introducere pentru această ediție, oferind cea mai autorizată relatare de până acum a contextului și genezei sale.".