Viitorul artelor vizuale postumane - Către o nouă teorie a tehnicilor și spiritelor -- Volumul 2

Titlul original:

Future of Post-Human Visual Arts - Towards a New Theory of Techniques and Spirits -- Volume 2

Conținutul cărții:

Sunt artele vizuale cu adevărat atât de centrale în zilele noastre încât, așa cum a spus odată Doug Adams, „oamenii sub 60 de ani, crescuți la televizor, își amintesc prin ceea ce văd. „(F)ilmul și televiziunea sunt cu adevărat limbajul zilelor noastre” (TE 2013) Această viziune centrală asupra artelor vizuale poate fi pusă în contrast cu o viziune opusă a lui Camille Paglia, care a scris că ”vizualul este extrem de subevaluat în știința modernă.

Istoria artei a atins doar o fracțiune din rafinamentul conceptual al criticii literare. Îmbătată de iubirea de sine, critica a supraestimat enorm centralitatea limbajului pentru cultura occidentală. Nu a reușit să vadă limbajul de semne electrizant al imaginilor”.

(TE 2013a) Contrar acestor puncte de vedere opuse (și altora, după cum se va discuta în carte), artele vizuale (în ceea ce privește tehnicile și spiritele) nu sunt nici posibile (nici imposibile), nici de dorit (sau de nedorit) în măsura în care ideologii respectivi (din părți diferite) ar dori să credem. Inutil să spun că această punere în discuție a opiniilor opuse cu privire la artele vizuale nu înseamnă că studiul tehnicilor și al spiritelor este inutil sau că acele domenii (legate de artele vizuale) - cum ar fi desenul, cosmetica, manichiura, pictura, peisajul, caligrafia, fotografia, arta digitală, tehnologia informatică, publicitatea, designul grafic, cinematografia, moda, sculptura, arhitectura și așa mai departe - sunt lipsite de importanță.

(WK 2013) Desigur, niciuna dintre aceste opinii extreme nu este rezonabilă. În schimb, această carte oferă o modalitate alternativă (mai bună) de a înțelege viitorul artelor vizuale în ceea ce privește relația dialectică dintre tehnici și spirite - învățând în același timp din diferitele abordări din literatura de specialitate, dar fără a favoriza vreuna dintre ele (și nici fără a le integra, deoarece nu sunt neapărat compatibile între ele).

Mai precis, această carte oferă o nouă teorie (și anume, teoria efemeră a artelor vizuale) pentru a depăși abordările existente într-un mod inedit și este organizată în patru capitole