Viitorul clasicilor

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează influența durabilă a civilizațiilor greacă și romană asupra culturii occidentale. În ciuda conciziei sale de 111 pagini, cititorii găsesc limbajul provocator, ceea ce o face o lectură dificilă care poate provoca frustrare. Cu toate acestea, explorarea modului în care rădăcinile clasice continuă să modeleze civilizația occidentală oferă o perspectivă și poate fi reconfortantă pentru cei care nu sunt familiarizați cu această perspectivă.

Conținutul oferă o perspectivă interesantă asupra impactului de durată al civilizațiilor clasice asupra culturii occidentale. Oferă perspective asupra proceselor de gândire occidentale care pot fi revigorante și lămuritoare pentru cititori, în special pentru cei din medii culturale diferite.

Textul cărții este dificil, cu un limbaj și un vocabular complexe care pot reprezenta o provocare pentru cititori. Tonul său academic poate fi neașteptat de dur pentru cei care se așteaptă la o lectură mai ușoară, ceea ce poate duce la frustrarea cititorului și la riscul de abandon.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Future of the Classical

Conținutul cărții:

Fiecare epocă a inventat o idee diferită de "clasic" pentru a-și crea propria identitate. Astfel, "clasicul" nu se referă doar la trecut: este preocupat și de prezent și de o viziune asupra viitorului.

În această nouă carte elegantă, Salvatore Settis urmărește modul în care ne-am raportat la trecutul nostru "clasic", începând cu zgârie-norii americani postmoderni și mergând înapoi prin istoria noastră culturală până la atitudinile grecilor și romanilor.

Settis susține că această obsesie pentru decădere culturală, ruine și un trecut "clasic" este specific europeană și este produsul unei traume culturale colective în urma prăbușirii Imperiului Roman. Această situație diferă de cea a Imperiilor Aztec și Inca, a căror prăbușire a fost mai bruscă și mai completă, și de cea a Imperiului Chinez, care s-a bucurat întotdeauna de un grad ridicat de continuitate. El demonstrează modul în care ideea de "clasic" s-a schimbat de-a lungul secolelor, prin decăderea necontenită a "clasicismului" și renașterea sa la fel de necontenită într-o formă modificată.

În epoca modernă, această emulație a "anticilor" de către "moderni" a fost însoțită de noi tendințe: credința tot mai mare că cei dintâi au fost depășiți de cei din urmă și o preferință tot mai mare pentru greci în detrimentul romanilor. Aceste interpretări contradictorii se refereau atât la viitor, cât și la trecut. Nicio civilizație nu se poate inventa pe sine dacă nu are alte societăți din alte timpuri și din alte locuri care să servească drept repere.

Settis susține că vom fi mai bine echipați pentru a modela noile generații pentru viitor odată ce vom înțelege că "clasicul" nu este o cultură moartă pe care am moștenit-o și pentru care nu ne putem asuma niciun merit, ci ceva surprinzător care trebuie recreat în fiecare zi și care este un stimulent puternic pentru înțelegerea "celuilalt".