Vincere: Operațiunile de contrainsurgență ale armatei regale italiene în Africa 1922-1940

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Vincere: Operațiunile de contrainsurgență ale armatei regale italiene în Africa, 1922-1940” de Federica Fasanotti este un studiu cuprinzător al eforturilor de contrainsurgență ale Italiei în Libia și Etiopia înainte de Al Doilea Război Mondial. Studiul servește mai degrabă drept tratat academic decât ca narațiune istorică, prezentând diverse concepte strategice utilizate de armata italiană. Deși se adresează în mod clar publicului cu un interes serios pentru contrainsurgență, este probabil să fie mai puțin atractivă pentru cititorul general din cauza structurii sale de tip manual și a lipsei de suporturi vizuale.

⬤ Prima lucrare serioasă în limba engleză despre contrainsurgența italiană în Africa
⬤ Analiza detaliată a operațiunilor din Libia și Etiopia
⬤ Oferă perspective strategice care pot fi valoroase pentru profesioniștii din domeniul militar și academicieni
⬤ Scrisă într-o manieră clară și atractivă
⬤ Oferă o perspectivă rară asupra succeselor unei armate regulate împotriva tacticilor de gherilă.

⬤ Nu este potrivită pentru cititorii generali
⬤ Îi lipsește o narațiune cronologică, ceea ce o face să semene mai mult cu un manual decât cu o poveste
⬤ Puține hărți și unele traduceri prost editate
⬤ Poate fi prea specializată pentru cei fără un interes profund pentru contrainsurgență.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Vincere: The Italian Royal Army's Counterinsurgency Operations in Africa 1922-1940

Conținutul cărții:

Vincere prezintă o imagine de ansamblu a operațiunilor de contrainsurgență desfășurate de Armata Regală Italiană între 1922 și 1941 în Libia și Etiopia. Bazat pe zece ani de studii efectuate în arhivele italiene și pe teren, acest volum analizează o perioadă în care Armata Regală Italiană s-a confruntat cu noi provocări semnificative în desfășurarea războiului. Confruntându-se cu noi provocări într-un teatru de război atipic, forțele Armatei Regale Italiene au învățat lecții semnificative care vor modela desfășurarea viitoarelor lupte. În perioada acoperită de această lucrare, forțele Armatei Regale Italiene au trebuit să se adapteze la un teren nou, modificându-și în același timp tehnicile și metodele în funcție de populațiile locale și de caracteristicile generale ale teritoriilor din Africa. Renunțând la dependența de batalioane grele și lente, formate în cea mai mare parte din trupe italiene, italienii au apelat în schimb la unități mobile, ușor înarmate și compuse în principal din trupe africane, capabile să răspundă rapid la nevoile acestui tip de război. Oameni proveniți din colonia loială Eritreea, din Somalia, Libia, din țările de la Marea Roșie și chiar din Etiopia au înlocuit progresiv trupele italiene. În Libia, operațiunile de luptă și contrainsurgență au fost conduse în principal de infanterie regulată (batalioane libiene, M harists, Saharian) și unități de cavalerie (Savaris și Spahis), în timp ce în Etiopia au fost folosite trupe regulate și neregulate.

Vincere oferă o privire asupra unora dintre primele operațiuni de război neregulat și contrainsurgență desfășurate vreodată de forțele italiene moderne.

Forțele italiene s-au confruntat cu populațiile locale în timp ce desfășurau operațiuni de contrainsurgență (COIN) în ceea ce era, pentru ele, un nou teatru de război. În Libia, rebeliunea a fost înăbușită în decurs de zece ani, la un preț ridicat pentru forțele regionale. În Etiopia, unde operațiunile COIN au fost întrerupte de cel de-al Doilea Război Mondial, datele disponibile sugerează că acțiunile militare, însoțite de o politică mai responsabilă față de populație, ar fi învins în cele din urmă insurgența. Utilizarea forței aeriene în Etiopia a făcut o diferență uriașă, iar lecțiile sale au fost învățate cu mult înainte de experiența franceză din Algeria. Italienii au desfășurat operațiuni de contrainsurgență timp de douăzeci de ani în două teatre separate din punct de vedere geografic și în două medii operaționale foarte diferite, iar din aceste experiențe diferite se pot trage multe învățăminte valoroase pentru practicienii și cercetătorii actuali.