Vioara de zăpadă

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază o carte scurtă, dar cu impact, care explorează teme profunde prin prisma narațiunilor ficționale și istorice. O recenzie o descrie ca pe un „eveniment” care îl uimește pe cititor prin măiestria sa literară, în timp ce alta laudă explorarea gândurilor unui trădător rus condamnat la moarte, inspirată de o figură istorică reală, și subliniază calitatea traducerii sale.

Execuție literară impresionantă, provocatoare și captivantă, scurtă, dar de impact, foarte recomandată și tradusă frumos.

Brevitatea cărții îi poate lăsa pe unii cititori să dorească mai multă profunzime sau detalii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Snow Violin

Conținutul cărții:

În celula unei închisori din Moscova, Vladimir Ippolitovici Vetrov își așteaptă execuția. Un gândac îi ține companie, alături de o voce sâcâitoare care îl acuză că este un trădător al Partidului, al Patriei și al Poporului - pentru că a cedat iluziilor Occidentului, sirenelor din Paris și importanței discursului.

Pe măsură ce procesul de așteptare a morții se desfășoară, nimic nu se întâmplă în celulă, dar ceea ce are loc în mintea lui Vetrov este evaluarea intimă și nemiloasă a omului care a vrut să destabilizeze regimul totalitar al URSS - și care va răspunde pentru asta - în timp ce acesta analizează situația sa actuală și fostele sale convingeri profunde. În 1985, agentul dublu rus, Vladimir Vetrov, care a livrat serviciilor secrete franceze o cantitate impresionantă de documente-cheie despre activitățile de infiltrare ale KGB în Occident, a fost executat prin împușcare. Destinul său extraordinar a captat imaginația lui Michel Louyot.

Acest text fermecător nu este un roman biografic, ci o încercare de a înțelege drama personală care s-a derulat cu câteva ore înainte de moartea lui Vetrov. Este o poveste condensată și poetică care îl poartă pe cititor în interiorul psihicului unui om ale cărui idealuri politice s-au spulberat atunci când a realizat monstruozitatea sistemului pe care îl apăra.

Mai mult decât un omagiu adus eroilor necunoscuți, acest text este o denunțare a tuturor ideologiilor totalitare. Michel Louyot și-a început cariera ca profesor de literatură în Moselle și, timp de mai bine de treizeci de ani, a lucrat în Europa Centrală și de Est și în Japonia, ocupând diverse funcții, printre care atașat și consilier cultural.

Umorul blând și proza poetică sunt prezente în romanele sale, printre care Roumanie, Lorraine (nominalizat la Premiul Goncourt 1988), La Main aux algues (nominalizat la Premiul Goncourt 1992), La lettre de Coree, Nuit de Meuse și Memoires d'un chapeau. A publicat, de asemenea, cărți de povestiri, poezie și non-ficțiune, precum și contribuții la numeroase periodice tipărite și online.".