Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile pentru „Visul lui Geronțiu” o evidențiază ca fiind o operă spirituală și poetică profundă, oferind reflecții asupra experienței morții și a iubirii lui Dumnezeu. Cititorii sunt, în general, captivați de profunzimea emoțională și de frumusețea operei, observând în același timp unele probleme de formatare și niveluri diferite de înțelegere.
Avantaje:Cititorii laudă profunzimea emoțională a cărții, pătrunderea spirituală și tipărirea de înaltă calitate. Mulți consideră că este scrisă frumos și descrie cu eleganță credința și acceptarea morții. Cartea a fost recomandată ca o scriere spirituală catolică clasică, iar cititorii apreciază discuțiile pe care le inspiră despre viață și viața de apoi.
Dezavantaje:Unii cititori consideră textul dificil de înțeles, indicând că poate fi prea profund sau complex. Au fost semnalate probleme de formatare, în special în anumite ediții, care conduc la o experiență de lectură mai puțin plăcută. În plus, unii au criticat ediția Kindle pentru că este slab formatată și ilizibilă.
(pe baza a 40 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Dream of Gerontius
Conținutul cărții:
Visul lui Geronțiu, publicat pentru prima dată în 1865, este poemul epic al cardinalului Newman care descrie coborârea lui Geronțiu, un personaj obișnuit, în moarte și Purgatoriu. Poemul se deschide cu constatarea bătrânului că i-a sosit vremea.
Iar după ce acesta a murit, povestea îi urmărește sufletul prin întâlnirea cu îngerii și demonii pe măsură ce se apropie de judecata lui Dumnezeu. Dramaturgii vor găsi că aceasta este o interpretare interesantă a viziunii creștine asupra vieții după moarte. Teologul britanic JOHN HENRY CARDINAL NEWMAN (1801-1890), o figură marcantă atât în Biserica Angliei, cât și, după convertirea sa, în Biserica Romano-Catolică, a fost cunoscut drept ""Părintele Conciliului Vatican II"".
Predica sa Parochial and Plain Sermons (1834-42) este considerată cea mai bună colecție de predici în limba engleză. El este, de asemenea, autorul A Grammar of Assent (1870).
