Viziunea fenomenologică a lui Celibidache asupra Muzicii, tempoul individual, interpretarea muzicii clasice

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă informații valoroase despre fenomenologia muzicii și viața lui Celibidache, în ciuda faptului că este prost tradusă.

⬤ Oferă gânduri rare despre fenomenologia muzicii
⬤ informații valoroase pentru înțelegerea filosofiei lui Celibidache
⬤ unul dintre puținele documente fiabile în limba engleză pe această temă.

Traducere extrem de proastă, cu greșeli de scriere și gramatică; poate fi frustrant de citit din cauza problemelor de limbă.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Celibidache's phenomenological view of Music, individual tempo, classical music's interpretation

Conținutul cărții:

„Ce am învățat de la Furtwangler? O idee care mi-a deschis toate ușile pentru toată viața mea și pentru toate studiile mele: Când tânărul Celibidache l-a întrebat: „Maestre, această tranziție în această Bruckner-simfonie - cât de rapidă este? Ce bateți acolo? „ „Ce înțelegeți prin «cât de repede»?”, a răspuns el.

Depinde de cum sună Când sună bogat și profund, o iau mai încet, când sună uscat și fragil, trebuie să o iau mai repede”. El ajustează în funcție de ceea ce aude efectiv În funcție de rezultatul real, și nu de o teorie „92 de bătăi pe minut”.

- Ce înseamnă „92” la Filarmonica din Berlin și ce înseamnă la München sau la Viena? Ce nonsens Fiecare concert, fiecare piesă și fiecare mișcare are tempoul său individual care reprezintă o situație unică”. Aceste cuvinte, pe care Celi (cum îi spunea toată lumea la München) obișnuia să le repete în aproape fiecare interviu, sintetizează concepția unică și specială a lui Celibidache despre Muzică, subliniind importanța unei figuri atât de puternice și carismatice pentru dezvoltarea interpretării muzicii clasice în secolul XX.”.