Viziunile lui Isobel Gowdie: Magie, vrăjitorie și șamanism întunecat în Scoția secolului al XVII-lea

Recenzii ale cititorilor

Cartea Emmei Wilby despre confesiunile de vrăjitorie ale lui Isobel Gowdie este o explorare convingătoare și academică care pătrunde adânc în contextul cultural și istoric al vrăjitoriei în Europa modernă timpurie. Cartea integrează diverse abordări interdisciplinare pentru a analiza viața și confesiunile lui Gowdie, prezentând-o ca pe o figură complexă care întruchipează atât practicile șamanice, cât și provocările cu care se confruntau femeile din epoca sa. Cartea este lăudată pentru profunzimea cercetării, proza captivantă și ideile provocatoare.

⬤ Analiza intrigantă și bine documentată a vrăjitoriei
⬤ stil de scriere captivant
⬤ abordare interdisciplinară amplă
⬤ oferă perspective noi asupra vieții lui Isobel Gowdie și a contextului cultural al mărturisirilor sale
⬤ include umor și o narațiune plină de viață
⬤ resursă valoroasă pentru studenții și practicanții vrăjitoriei.

⬤ Lungă, cu aproximativ 660 de pagini
⬤ poate fi dificil de înțeles de către nespecialiști din cauza limbii scoțiene vechi
⬤ îi lipsește un glosar pentru termeni
⬤ nu include traduceri moderne alături de citate din engleza medie
⬤ considerată oarecum costisitoare.

(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Visions of Isobel Gowdie: Magic, Witchcraft and Dark Shamanism in Seventeenth-Century Scotland

Conținutul cărții:

Mărturisirile lui Isobel Gowdie sunt recunoscute ca fiind cele mai extraordinare înregistrate în Marea Britanie. Puterea lor descriptivă și imaginile vii au atras un interes considerabil atât la nivel academic, cât și popular.

În rândul istoricilor, mărturisirile sunt apreciate pentru că oferă o perspectivă unică asupra modului în care credințele în zâne și credințele în vrăjitoare interacționau în mentalul modern timpuriu; în mod mai controversat, ele sunt, de asemenea, citate ca dovadă a existenței unor tradiții vizionare șamanice, de origine precreștină, în Scoția în această perioadă. La nivel popular, mărturisirile lui Isobel Gowdie au influențat, mai mult decât orice altă înregistrare a procesului vrăjitoarelor britanice, formarea tradițiilor rituale ale Wicca. Descoperirea de către autor a înregistrărilor originale ale procesului (în curs de autentificare de către Arhivele Naționale ale Scoției), considerate pierdute timp de aproape 200 de ani, oferă un punct de plecare pentru o analiză interdisciplinară a mărturisirilor și a femeii din spatele lor.

Folosind perspective istorice, psihologice, religioase comparative și antropologice, această carte își propune să separe vocea lui Isobel Gowdie de cea a anchetatorilor săi și să determine experiențele și convingerile care ar fi putut genera mărturisirile sale. Cartea explorează: În ce măsură cei acuzați de vrăjitorie practicau în mod conștient magia dăunătoare? Au crezut cu adevărat că au făcut un pact cu un Diavol imaginar?

Au participat ei vreodată la ritualuri de cult extatice? Autorul susține că o analiză atentă a mărturiei lui Isobel susține ideea că în Marea Britanie a secolului al XVII-lea spiritualitatea populară a fost modelată de o interacțiune profundă între învățăturile creștine și tradițiile vizionare șamanice, de origine precreștină. Aceste constatări confirmă valoarea mărturisirilor vrăjitorești ca ferestre unice în complexitatea imaginației religioase moderne timpurii.