Voci din tabăra Forrest în cel de-al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la cartea „Voices of Camp Forrest in World War II” de Dr. Elizabeth Taylor sunt în general pozitive, subliniind explorarea aprofundată a istoriei Camp Forrest și impactul acesteia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, există critici cu privire la calitatea fizică a cărții și la lipsa de informații specifice despre rolurile individuale ale civililor.

Cartea oferă o viziune cuprinzătoare asupra istoriei Camp Forrest, îmbinând experiențele militare și civile, și include relatări personale precum interviuri, scrisori și jurnale. Cartea aruncă lumină asupra impactului socio-economic al taberei asupra comunității locale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, subliniind rolul semnificativ al civililor și al prizonierilor de război. Recenzenții au lăudat-o pe autoare pentru cercetarea detaliată și povestirea sa.

Unii cititori au întâmpinat probleme legate de calitatea fizică a cărții, în special o problemă de legare care a făcut ca paginile să cadă. În plus, au existat critici cu privire la lipsa de informații specifice despre rolul civililor individuali la Camp Forrest, lăsându-i pe unii cititori să dorească mai multe detalii.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Voices of Camp Forrest in World War II

Conținutul cărții:

Camp Forrest a fost o instalație de inducție, instruire și prizonieri de război din cel de-al Doilea Război Mondial din Tullahoma. Orașul autosuficient găzduia șaptezeci de mii de soldați și aproximativ douăsprezece mii de angajați civili.

În 1943, baza a acceptat și a adăpostit prizonieri de război germani și italieni. După încheierea războiului, baza a fost scoasă din funcțiune și dezmembrată. Moștenirea lăsată de această bază în țară și în străinătate este evidentă și astăzi.

Amintirile celor care au trăit, au muncit, s-au antrenat și au crescut în această perioadă de sacrificiu și de război povestesc o perioadă pe care lumea nu a mai văzut-o de atunci. Autoarea Elizabeth Taylor folosește numeroase interviuri personale, articole de ziar, jurnale și biografii pentru a spune poveștile celor care au trăit în acea perioadă.