Vocile femeilor scriitoare: Utilizarea limbajului pentru negocierea identității în contexte (trans)migratorii

Titlul original:

Voices of Women Writers: Using Language to Negotiate Identity in (Trans)Migratory Contexts

Conținutul cărții:

Această carte investighează fenomenul autotraducerii în contextul mobilității, prin analiza unui corpus de narațiuni scrise de autori care s-au născut în Italia și apoi s-au mutat în țări anglofone. Punând accentul pe autotraducere ca practică, care există în conjuncție cu un proces de redefinire a identității, cartea ilustrează modul în care acești autori folosesc limba pentru a-și negocia și exprima identitatea în contexte (trans)migratorii.

(Trans)migrația se referă la un proces prin care subiecții mobili sunt "ferm înrădăcinați în noua lor țară", dar în același timp mențin "legături multiple cu țara lor de origine" (Schiller, Basch și Szanton Blanc 1995: 48). Experiența (trans)migrantă se află în centrul scrisului și al performanțelor de autotraducere ale autorilor. Motivul din spatele scrierii și autotraducerii lor. Nevoia de a-și exprima vocea în ambele limbi îi determină să producă un text dublu. Într-adevăr, ei încearcă să realizeze o încorporare existențială simultană, prin intermediul unei încorporări lingvistice simultane. Pe de altă parte, experiența (trans)migrantă constituie obiectul activității lor. Aceasta este recreată în text, atât la nivel de conținut, cât și la nivel lingvistic. Din punct de vedere tematic, ea apare în regândirea unui număr de tropi tradiționali. Din punct de vedere lingvistic, ea apare prin schimbarea codurilor, precum și printr-o formă specifică de autotraducere, care se află la intersecția dintre scris și tradus.

Cartea investighează experiența transmigrației în raport cu ceea ce Yildiz numește "paradigma monolingvă" (2012). Conform acestei paradigme, indivizii posedă o limbă maternă exclusivă - limba pe care o învățăm de la părinții noștri și cu care creștem. Limba maternă leagă indivizii de spații lingvistice, culturale și fizice specifice, definindu-le identitatea în cadrul unor granițe și limite precise. Cu toate acestea, transmigrația pune în discuție paradigma monolingvă, deoarece transmigranții creează asocieri cu spații multiple. Experimentând "imposibilitatea paradigmei monolingve" (Yildiz 2012), autorii recurg la scriere și (auto)traducere pentru a-și recrea experiența de transmigrant pe pagină și pentru a contesta ipotezele monolingve cu privire la limbă și identitate. Într-adevăr, producțiile lor literare exprimă și exploatează posibilitățile creative și existențiale ale unei vieți la răscruce.