Importantul filosof, antropolog și sociolog Max Scheler (1874 - 1928), cunoscut pentru "Antropologia filosofică", se dedică în această lucrare problemelor de etică și filosofie a religiei, prin care se străduiește "să-și ridice privirea spirituală deasupra curenților și ceții acestui timp, într-o atmosferă mai pură, și să o îndrepte spre ceea ce este în om prin faptul că el este om, adică prin faptul că el participă la etern.
Harul de a se odihni în uimire și încântare în etern și de a percepe restul vieții doar ca o cale complicată către acest țel înalt este acordat doar câtorva. Autorul vrea să înceapă aici cu sarcina mai mică de a arăta cum poate fi satisfăcută cerința momentului de la izvoarele spiritului din om, în care divinul și pur și simplu umanul curg împreună, astfel încât o "Vita nuova" să redevină posibilă pentru cei care au suferit și suferă cel mai profund din acest timp." (Prefață) Prin această lucrare, Scheler a inițiat o mișcare de reînnoire spiritual-religioasă în tradiția catolică în timpul Republicii de la Weimar.
Retipărire a ediției originale din 1921.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)