Vrit et synthse - La fin des impostures

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare controversată a influenței evreilor asupra societăților moderne și prezintă o serie de declarații ale unor personalități evreiești și neevreiești cu privire la acest subiect. Cartea este considerată informativă, dar polarizantă, oferind perspective care pun în discuție narațiunile convenționale. Cu toate acestea, credibilitatea surselor poate varia, ceea ce face esențială lectura critică.

Cartea este bogată în surse și declarații provocatoare, în special din partea autorilor evrei înșiși. Este descrisă ca fiind interesantă și informativă, stimulând gândirea critică cu privire la subiectele discutate. Mulți cititori s-au bucurat să ia notițe și să fotografieze pasajele cu impact.

Conținutul cărții este perceput ca fiind controversat și ar putea fi deranjant pentru unii cititori. Structura este oarecum haotică, prezentând un amestec de informații provenite din surse cu diferite niveluri de credibilitate, făcând dificilă discernerea adevărului de speculații. Se recomandă citirea critică și cu precauție.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Atașați de comunitatea lor, evreii sunt neasimilabili. Geniul poporului evreu este de a fi prezentat problema evreiască doar sub aspectul său religios.

Potrivit evreului, există francezi de credință evreiască, la fel cum există francezi de credință catolică. Mulți goyim (străini de poporul evreu) au căzut în această capcană. Monseigneur Lustiger este un exemplu tipic de evreu catolic.

În primul rând, semitii nu sunt de origine europeană; ei sunt apropiați etnic de arabi, nu de gali.

În al doilea rând, evreul aparține în primul rând poporului Israel, care este comunitatea sa națională. În sfârșit, iudaismul îngroapă religios cel mai vechi rasism pe care l-a cunoscut vreodată lumea.

Doar poporul ales aparține însăși esenței lui Dumnezeu, restul omenirii fiind asemănat cu animalele. Rabinii nu sunt prozelitiști, convertirea animalelor la iudaism este inutilă. Ca dovadă a fericirii sale, evreul își spune francez de origine română (Francois Cope, Pierre Moscovici), francez de origine maghiară (Nicolas Sarkozy), francez de origine luxemburgheză (Stephane Bern), francez de origine spaniolă (David Pujadas)...

Când nu se numesc francezi, evreii se numesc europeni, corsicani, bretoni... Un cetățean al lumii. Dar niciodată, atât de niciodată, nu se numește evreu”.