Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Wagnerism” de Alex Ross explorează influența extinsă a lui Richard Wagner asupra culturii, politicii și artelor, analizând modul în care muzica și ideile sale s-au intersectat cu evenimente istorice semnificative și cu diverse mișcări artistice. Cartea prezintă o cercetare aprofundată și conexiuni pătrunzătoare, dar a primit recenzii mixte, unii lăudându-i profunzimea și erudiția, în timp ce alții îi critică structura și concentrarea.
Avantaje:⬤ Cercetare cuprinzătoare și înțelegere a influenței lui Wagner în diverse contexte artistice și politice.
⬤ Stil de scriere captivant; mulți au considerat că proza este remarcabilă.
⬤ Accesibil cititorilor fără cunoștințe prealabile despre muzica lui Wagner.
⬤ Încurajează explorarea ulterioară a operelor literare și artistice conexe.
⬤ Oferă o viziune nuanțată asupra moștenirii complexe a lui Wagner, inclusiv asupra opiniilor sale problematice.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori au considerat cartea prea lungă și exhaustivă, cu o lipsă de concentrare asupra muzicii lui Wagner în sine.
⬤ Critica organizării împrăștiate și a referințelor excesive, care conduc la o lectură plictisitoare.
⬤ Câțiva au considerat că a deviat spre critica politică în loc să rămână un studiu axat pe muzică.
⬤ Unii recenzenți au criticat-o pentru că a fost uneori mai puțin analitică și mai mult descriptivă.
(pe baza a 76 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Wagnerism: Art and Politics in the Shadow of Music
Conținutul cărții:
Alex Ross, renumit critic muzical de la New Yorker și autor al bestsellerului internațional The Rest Is Noise, finalist al Premiului Pulitzer, dezvăluie modul în care Richard Wagner a devenit terenul de încercare al artei și politicii moderne - o zonă de război estetic în care lumea occidentală s-a luptat cu capacitatea sa de frumusețe și violență.
În bine sau în rău, Wagner este cea mai influentă figură din istoria muzicii. În jurul anului 1900, fenomenul cunoscut sub numele de wagnerism a saturat cultura europeană și americană. Creații colosale precum Inelul Nibelungului, Tristan und Isolde și Parsifal erau modele de îndrăzneală formală, mitologie, libertate erotică și speculație mistică. O puternică procesiune de artiști, printre care Virginia Woolf, Thomas Mann, Paul C zanne, Isadora Duncan și Luis Bu uel, i-au simțit impactul. Anarhiștii, ocultiștii, feministele și pionierii drepturilor homosexualilor l-au văzut ca pe un spirit înrudit. Apoi, Adolf Hitler l-a încorporat pe Wagner în coloana sonoră a Germaniei naziste, iar compozitorul a ajuns să fie definit prin antisemitismul său feroce. Pentru mulți, numele său este acum aproape sinonim cu răul artistic.
În Wagnerism, Alex Ross restabilește confuzia magnifică a ceea ce înseamnă să fii wagnerian. Un pandemonium de genii, nebuni, șarlatani și profeți se luptă pentru moștenirea cu multiple fațete a lui Wagner. Așa cum se așteaptă cititorii strălucitoarelor sale articole pentru The New Yorker, Ross traversează cu emoție toate disciplinele artistice, de la arhitectura lui Louis Sullivan la romanele lui Philip K. Dick, de la scrierile sioniste ale lui Theodor Herzl la eseurile despre drepturile civile ale lui W. E. B. Du Bois, de la O Pioneers la Apocalypse Now.
În multe privințe, wagnerismul spune o poveste tragică. Un artist care ar fi putut rivaliza cu Shakespeare în atingerea universală este distrus de o ideologie a urii. Totuși, umbra sa persistă asupra culturii secolului XXI, motivele sale mitice curgând prin filmele cu supereroi și ficțiunea fantastică. Nici apologie, nici condamnare, wagnerismul este o operă de descoperire pasionată, care ne îndeamnă către o idee mai onestă despre modul în care arta acționează în lume.
