„Capetele care merg” se referă la indivizi înrădăcinați în capul lor, fără niciun contact instinctiv cu restul corpului. Copilăria lor a fost petrecută în situații greu de suportat și din care nu exista scăpare.
Prin urmare, și din pură necesitate, au apelat la capacitatea lor de a fantezia pentru a găsi o cale de ieșire din situația lor. Prin intermediul acestor fantezii, copiii pot deveni adulții care cred ei că vor fi în viitor. De fapt, ei intră într-o lume fantastică care pare a fi mult mai tolerabilă decât lumea reală în care trăiesc la momentul respectiv.
Prețul pe care acești copii îl plătesc constă în sacrificarea tinereții lor pentru o pseudo-adultătate. Ei trăiesc fără întrebările legate de neajutorare, dependență și sentimentul de ridicol.
Dorințele incontrolabile și rușinoase ale corpului nu le tulbură viața conștientă. Totul este sub control.
Cu toate acestea, autonomia lor depinde de capacitatea lor de a menține o situație în care lumea în care „adultul” care a fost copil cândva, cu mult timp în urmă, rămâne inaccesibilă: ușa de la grădiniță trebuie să rămână închisă cu orice preț.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)