Wanting War: Why the Bush Administration Invaded Iraq

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză critică a motivelor și justificărilor greșite din spatele războiului din Irak, subliniind gravele erori de calcul ale liderilor politici și consecințele care au urmat. Cartea argumentează împotriva ideologiei neoconservatoare care a propulsat războiul, sugerând că motivațiile au fost multiple și nu doar legate de petrol. Autorul subliniază importanța existenței unui plan solid pentru reconstrucția postbelică, care a lipsit în mod semnificativ.

Cartea este lăudată pentru exhaustivitatea și profunzimea informațiilor furnizate într-un format concis. Criticii o recomandă ca fiind o lectură esențială pentru înțelegerea complexității războiului din Irak și a mentalității neoconservatoare. Cartea oferă o critică clară a deciziilor de conducere care au condus la conflict și a impactului lor pe termen lung asupra politicii externe a SUA.

Unii recenzenți remarcă posibile prejudecăți în descrierea evenimentelor de către autor, sugerând că discuția ar putea să nu fie exhaustivă în ceea ce privește toate punctele de vedere. Există o implicare că narațiunea poate simplifica excesiv unele aspecte ale unei situații extrem de complexe, cu un limbaj potențial puternic care ar putea îndepărta anumiți cititori.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Wanting War este prima analiză cuprinzătoare a motivelor adesea contradictorii pentru care președintele George W. Bush a intrat în război în Irak și a impactului războiului asupra viitoarelor intervenții armate americane în străinătate.

Deși Casa Albă a prezentat războiul drept o necesitate pentru a elimina o presupusă amenințare irakiană, au existat și alte planuri. Bazându-se pe noi evaluări ale președinției lui George W. Bush, pe memoriile recente ale principalilor factori de decizie din administrație și pe propria expertiză a lui Jeffrey Record privind intervențiile militare ale SUA de la al Doilea Război Mondial încoace, Wanting War susține că invazia lui Bush în Irak a fost mai mult despre aroganța puterii americane de după Războiul Rece decât despre Saddam Hussein.

În cele din urmă, Irakul a fost ales nu pentru că reprezenta o amenințare convingătoare la adresa securității, ci pentru că Bagdadul era neajutorat din punct de vedere militar. Operațiunea Iraqi Freedom a fost o demonstrație a puterii americane, în special a voinței de a o folosi.

În mod ironic, după cum subliniază Record, un război lansat pentru a face publicitate combativității americane este de natură să determine factorii de decizie în materie de politică externă și liderii militari ai SUA să fie reticenți față de utilizarea forței în toate circumstanțele, cu excepția celor mai favorabile. Dar acest nou respect pentru limitele puterii militare convenționale a Americii, în special ca instrument de schimbare politică în culturile străine, precum și pentru riscurile și incertitudinile inerente războiului, se poate dovedi a fi una dintre puținele moșteniri pozitive ale războiului din Irak.

Record susține că experiența americană din Irak ar trebui să fie un avertisment pentru cei care pledează pentru continuarea acțiunii militare americane.