Warped Mourning: Poveștile strigoilor în țara celor neîngropați (Stories of the Undead in the Land of the Unburied)

Recenzii ale cititorilor

Recenzile prezintă o viziune mixtă asupra cărții. În timp ce unii cititori o consideră strălucită și esențială în discutarea traumei și a doliului în cadrul culturii ruse, alții o critică pentru că este subiectivă, neserioasă și părtinitoare din punct de vedere politic. Cartea este remarcată pentru abordarea sa teoretică a doliului și explorarea diferitelor aspecte ale culturii ruse, dar este, de asemenea, considerată ca fiind lipsită de o valoare academică riguroasă.

⬤ Strălucitoare și profundă; considerată esențială pentru înțelegerea traumei și a doliului în cultura rusă.
⬤ Oferă perspective unice și surse mai puțin cunoscute legate de sistemul Gulagului sovietic.
⬤ Bogat în exemple și meditativ în abordarea sa.
⬤ Încurajează discuții importante despre reprimarea doliului în societate.

⬤ Profund subiectivă și potențial neserioasă; criticată pentru lipsa de rigoare academică.
⬤ Prejudecăți puternice împotriva sistemului sovietic, cu concluzii politice simplificate excesiv.
⬤ Poate înfuria cititorii fără cunoștințe specializate de istorie și cultură rusă.
⬤ Considerat de unii ca nefiind un proiect serios, cu interpretări politice categoric greșite.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Warped Mourning: Stories of the Undead in the Land of the Unburied

Conținutul cărții:

După moartea lui Stalin în 1953, Uniunea Sovietică a desființat sistemul enorm de teroare și tortură creat de acesta. Dar nu a existat niciodată o interdicție rusă pentru foștii funcționari de partid și nici o autoritate externă care să facă dreptate.

Memoriile victimelor sovietice sunt inadecvate, iar familiile acestora nu au primit nicio compensație semnificativă. Premisa acestei cărți este că cultura sovietică târzie și post-sovietică, bântuită de trecutul său, a produs un set unic de practici memoriale.

La mai bine de douăzeci de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice, Rusia rămâne țara celor neîngropați: evenimentele de la mijlocul secolului al XX-lea sunt încă foarte vii și încă controversate. Alexander Etkind arată cum Rusia post-sovietică a transformat procesul dureros de stăpânire a trecutului într-o parte importantă a prezentului său politic.