Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o prezentare cuprinzătoare a filmelor cu Frankenstein, acoperind adaptări notabile din era mută până la interpretările moderne. Cartea include eseuri ale experților și oferă sinopsisuri detaliate, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru fanii genului.
Avantaje:Cartea este lăudată pentru acoperirea completă a tuturor filmelor importante cu Frankenstein, pentru eseurile detaliate și pentru includerea de fotografii rare, în special din adaptările anterioare, precum versiunea din 1910. Cartea este descrisă ca o lectură esențială pentru entuziaștii cinematografiei horror.
Dezavantaje:Unele recenzii subliniază faptul că fotografiile sunt exclusiv în alb-negru, ceea ce diminuează atractivitatea vizuală, și există o dorință de actualizare pentru a include filme mai noi care au fost lansate după publicarea cărții.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
We Belong Dead: Frankenstein on Film
Conținutul cărții:
Noua ediție a cărții We Belong Dead a fost revizuită și include un nou capitol de Gary J. Svehla, The Evolution of Hammer's Baron Frankenstein.
Această carte este o dovadă a durabilității romanului original al lui Mary Shelley. Faptul că și astăzi numele Frankenstein stârnește un răspuns emoțional imediat vorbește despre universalitatea mitului Frankenstein. Monstrul lui Frankenstein, pe parcursul secolului al XX-lea, a devenit totul pentru toți oamenii.
El a fost proscrisul social care încă mai avea calități salvatoare.
A fost singuraticul, outsiderul torturat cu care cei mai mulți dintre noi se puteau identifica. A fost simbolul fricii și al morții, creatura mai bine moartă care încă pândea laboratoarele științei egocentrice.
El a devenit metafora științei care a mers prost... a fost Partea Întunecată înainte de Războiul Stelelor. El a devenit un simbol al faptului că viața, oricât de patetică ar fi, este întotdeauna mai bună decât moartea.
Monstrul reprezenta o creatură care uneori dorea să moară, dar nu putea. Monstrul a devenit oglinda în care spectatorul filmului putea vedea cruzimea unei societăți insensibile care și-a creat și apoi și-a abandonat propriile abominații. Fie că privim monstrul lui Frankenstein ca pe un bau-bau, ca pe o metaforă, ca pe un spirit înrudit sau ca pe o oglindă a societății, cert este că Mary Shelley nu știa ce a făcut în acea vară bântuită din 1816, iar acest volum este cel mai recent efort dintr-un șir relativ scurt care încearcă să explice, analizând atât trecutul, cât și prezentul cinematografiei, semnificația cuvintelor nemuritoare ale lui Boris Karloff din Mireasa lui Frankenstein din 1935 - "Noi aparținem morții".
