We Shall Not Be Moved: Desegregarea Universității din Georgia

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază o disparitate de opinii cu privire la calitatea cărții și la abordarea istoriei rasei la Universitatea din Georgia. În timp ce unii laudă cercetarea aprofundată și stilul narativ sugestiv, alții critică calitatea scrierii și o consideră plictisitoare.

⬤ Cercetare temeinică
⬤ redactare clară și profesionistă
⬤ stil narativ captivant care creează atmosfera
⬤ oferă un context important
⬤ favorizează o înțelegere nuanțată a istoriei universității
⬤ valoroasă pentru absolvenții de istorie și pentru cei interesați de Mișcarea pentru drepturile civile.

⬤ Unii au considerat că scrierea este deficitară și neatractivă
⬤ descrisă ca plictisitoare de cel puțin un recenzent
⬤ o convingere că există surse mai bune disponibile pe această temă.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

We Shall Not Be Moved: The Desegregation of the University of Georgia

Conținutul cărții:

În septembrie 1950, Horace Ward, un student afro-american din La Grange, Georgia, s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Georgia. În ciuda rezultatelor sale academice impresionante, Ward a primit un răspuns - în realitate, o mită - de la unul dintre oficialii de vârf ai universității, care îi oferea asistență financiară dacă urma cursurile unei facultăți de drept din afara statului. Ward, indignat de nedreptatea propunerii și hotărât să pună capăt acestui tratament inegal, a dat în judecată statul Georgia cu ajutorul NAACP, devenind primul student de culoare care a contestat segregarea la Universitatea din Georgia.

Începând cu cererea nereușită a lui Ward de a se înscrie la universitate și cu procesul la fel de nereușit, Robert A. Pratt oferă o relatare riguros documentată a evenimentelor tumultoase din jurul desegregării instituției emblematice din Georgia. Bazându-se pe materiale de arhivă și istorii orale, Pratt demontează miturile care înconjoară decizia istorică din 1961 de a accepta studenți de culoare la universitate, și anume ideea că Universitatea din Georgia s-a desegregat cu foarte puțină opoziție violentă. Pratt arată că atunci când Ward, pe atunci avocat, a ajutat la procesul de acceptare a lui Hamilton Earl Holmes și Charlayne Alberta Hunter, studenții de la Universitatea din Georgia, mai degrabă decât cei din afară, au planificat cu grijă revolte pentru a încuraja expulzarea lui Holmes și Hunter. Pratt demonstrează, de asemenea, modul în care liderii politici locali din întregul stat au simpatizat cu protestatarii studenți - chiar i-au ajutat și i-au instigat.

Povestea provocatoare a lui Pratt despre o luptă pentru drepturile civile nu se oprește la decizia juridică inițială care a pus capăt segregării la universitate. El examinează, de asemenea, moștenirea lui Horace Ward și a altor pionieri ai drepturilor civile implicați în desegregarea universității - inclusiv Donald Hollowell și Constance Baker Motley - care au continuat o viață întreagă să spargă barierele de culoare în Sud și nu numai. We Shall Not Be Moved este un testament pentru Horace Ward, Hamilton Holmes, Charlayne Hunter-Gault și alții care au contestat cu curaj ani de segregare legalizată.