Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Weimar Cinema and After” de Thomas Elsaesser oferă o nouă perspectivă asupra cinematografiei de la Weimar, adresându-se în special cercetătorilor serioși și celor implicați în studii academice legate de acest subiect. Deși este lăudată pentru profunzimea și examinarea detaliată a unor subiecte specifice, cartea a fost criticată pentru frazele sale lungi, gama limitată de subiecte și însoțirea vizuală inadecvată, ceea ce a condus la recenzii mixte cu privire la lizibilitatea și prezentarea sa.
Avantaje:⬤ Abordare inovatoare și proaspătă a cinematografiei de la Weimar.
⬤ Cercetări aprofundate asupra anumitor filme și companii de producție cinematografică precum UFA.
⬤ Considerată o lucrare indispensabilă pentru cei care studiază expresionismul german.
⬤ O mai bună organizare comparativ cu lucrările anterioare din domeniu.
Dezavantaje:⬤ Folosește propoziții excesiv de lungi pe care unii cititori le consideră enervante.
⬤ Gamă limitată de subiecte comparativ cu alte texte influente.
⬤ Puține imagini (doar 36 în peste 450 de pagini), ceea ce diminuează aspectul vizual crucial pentru studiile cinematografice.
⬤ Calitate de imprimare jalnică în reeditări, care afectează experiența de lectură.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Weimar Cinema and After: Germany's Historical Imaginary
Conținutul cărții:
Cinematografia germană a anilor '20 este încă considerată una dintre "epocile de aur" ale cinematografiei mondiale. Filme precum Cabinetul doctorului Caligari, Dr. Mabuse jucătorul, Nosferatu, Metropolis, Cutia Pandorei și Îngerul albastru au fost canonizate de mult timp ca fiind clasice, dar sunt, de asemenea, printre filmele-cheie care definesc imaginea Germaniei ca o națiune neliniștită cu ea însăși. Opera unor regizori precum Fritz Lang, F. W. Murnau și G. W. Pabst, care au anunțat aparent ororile fascismului, mărturisind în același timp traumele unei națiuni învinse, aruncă încă o umbră lungă asupra cinematografiei din Germania, lăsând istoria filmului și istoria politică permanent împletite.
Weimar Cinema and After oferă o perspectivă nouă asupra celui mai "național" dintre cinematografele naționale, reevaluând argumentele care consideră genurile și mișcările precum "filmele fantastice", "cinematograful nazist", "filmul negru" și "noul cinema german" drept contribuții tipic germane la cultura vizuală a secolului XX. Thomas Elsaesser pune sub semnul întrebării lecturile convenționale care leagă aceste genuri de romantism și expresionism și oferă noi abordări pentru a analiza funcția cinematografiei naționale într-o "industrie culturală" avansată și într-o Germanie care se reinventează constant atât din punct de vedere geografic, cât și politic.
Elsaesser susține că semnificația cinematografiei germane constă mai puțin în capacitatea sa de a promova democrația sau de a prezice fascismul, cât în contribuția sa la crearea unei comunități care împărtășește un "imaginar istoric", mai degrabă decât o "identitate națională". În acest sens, el susține că cinematografia germană a anticipat unele dintre problemele cu care se confruntă națiunile contemporane în reconstituirea identității lor prin intermediul imaginilor media, al memoriei și al tradițiilor inventate.
