What Snowflakes Get Right: Libertatea de exprimare, adevăr și egalitate în campus

Recenzii ale cititorilor

Cartea discută complexitatea libertății de exprimare în mediul academic, contestând interpretările tradiționale și subliniind nevoia de înțelegere contextuală. În timp ce unii cititori consideră argumentele convingătoare și provocatoare, alții critică calitatea scrierii și prejudecățile percepute în discuție.

⬤ Cartea stârnește discuții importante despre libertatea de exprimare, în special în mediul academic
⬤ provoacă la reflecție și aduce perspective noi asupra echilibrului dintre libertatea de exprimare și protejarea grupurilor marginalizate
⬤ puncte bine articulate despre probleme contemporane
⬤ autorul are o pregătire academică solidă.

⬤ Unii cititori au găsit cartea prost scrisă sau greu de abordat
⬤ se poate concentra prea mult asupra rasei și poate omite probleme mai largi
⬤ se percepe o tendință de limitare a opiniilor în campus sub pretextul prevenirii infracțiunilor
⬤ unele secțiuni pot să nu fie relevante în afara contextului american
⬤ se pot folosi exemple extreme pentru a susține argumentele.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

What Snowflakes Get Right: Free Speech, Truth, and Equality on Campus

Conținutul cărții:

Dezbaterile furibunde despre vorbitorii polarizatori au zguduit campusurile universitare. Conservatorii acuză universitățile că pun botniță opiniilor nepopulare, trădând valorile lor de cercetare deschisă.

Studenții simpatizanți ai stângii pledează deschis împotriva discursului complet nereglementat, solicitând "spații sigure" și protecție împotriva vorbitorilor invitați și chiar a programelor de studiu care, în opinia lor, nu le respectă. Unii chiar îi numesc pe acești studenți "fulgi de zăpadă" - prea fragili pentru a fi expuși la opinii și idei care le contestă viziunea asupra lumii. Cum ar putea universitățile să rezolve aceste dezbateri privind libertatea de exprimare, care opun bunăstarea studenților lor angajamentului universității față de libera cercetare și dezbaterea deschisă?

Ulrich Baer oferă aici un nou mod de a privi această dilemă. El explică modul în care dihotomia actuală este falsă și nu este vorba cu adevărat despre sentimentele studenților jigniți sau despre protejarea unei piețe deschise a ideilor. Mai degrabă, ceea ce este cu adevărat în joc este angajamentul democrației noastre față de egalitate și rolul critic al universității ca arbitru al adevărului. El arată cum și de ce libertatea de exprimare a devenit strigătul de raliu care forjează o alianță altfel nesigură între liberali și ultraconservatori și de ce acest absolutism al Primului Amendament este de nesusținut în drept și societate în general. El se bazează pe drept, filozofie și pe vasta sa experiență ca administrator universitar pentru a arăta că obiectivul egalității poate rezolva acest impas și poate permite universității să servească drept model pentru democrația care susține atât adevărul, cât și egalitatea ca principii fondatoare.