Titlul original:
Where Here Is Hard to Say: Poems
Conținutul cărții:
„În poemul care dă titlul celei de-a doua colecții a lui Gordon Johnston, un canoist cu chila într-un curent rapid este prea prins în curgerea apei, a luminii soarelui și a frunzelor de sicomor pentru a spune cu precizie unde se află pe râu. El sosește și pleacă în mod constant, negociindu-și trecerea printr-un peisaj fluvial la fel de străvechi pe cât este de nou-născut, care este cartografiat și familiar, dar mereu în schimbare.
Aceste poezii abordează pierderile și reînnoirile acestui flux - întâlniri cu „peștii de gunoi”, țestoasele, vidrele și alte viețuitoare din râurile și pădurile din sud, precum și din sălbăticia Virginiei de Vest, Wyoming și Oklahoma. În aceste poezii, munții, câmpiile și pârâurile - chiar și lutul, scoarța de mesteacăn și lichenii de raft - vorbesc. „Where Here Is Hard to Say” se aplică în această colecție și traversării unor teritorii umane noi și dificile, «Lonely Middles», confruntării cu mortalitatea prietenilor și părinților, lăsării fiilor și fiicelor să crească și să plece de acasă, luptei cu depresia și încercării de a găsi un echilibru stabil la mijlocul vieții, în timp ce extazul alternează cu îngrozitorul.
Poemele inventează rugăciuni și arme împotriva îndoielilor. Povestind, scriind scrisori, tăind tufișuri, sculptând canoe, ascultând Wilco, poemele găsesc comuniune în fiecare dintre aceste acte.
Pe rând ironic, amuzant, trist, îngrozit și nostalgic, vocea din aceste poezii poate avea probleme în a spune exact unde se află, dar îl face pe cititor să se bucure că se află și el acolo, ascultând. Există o înțelepciune greu câștigată în aceste poezii, dar ele nu sunt niciodată didactice sau moralizatoare.
Ele își exprimă cunoștințele prin intermediul unor vorbitori umili, adesea amuzanți, și prin imagini precise care onorează misterele credinței și ale experienței. Aceasta este o carte cu povești de spus, viziuni de împărtășit și muzică pentru a le transmite memorabil.” - Site-ul editorului.
