Gilgamesh Wilderness
În colecția de povestiri a lui Jessamyn Smyth, The Inugami Mochi, am cunoscut expansiunea și bucuria vrăjitoarei în familiarul ei iubit și am cunoscut sfârșitul teribil. Acum, în Gilgamesh Wilderness, arhitectura acestei mari epopei devine o ușă prin care vrăjitoarea se clatină în nebunia ei de a merge spre vest pentru a ucide moartea însăși. Uneori, cea mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă a fi om și muritor vine din poveștile străvechi și din arhetipurile animalelor: în Epopeea lui Gilgamesh, eroul poate deveni înțelept doar prin pierderea iubitei sale sălbatice, prin cunoașterea deplină a mortalității și prin umilință totală.
Ce se întâmplă cu noi atunci când iubitul nu este uman, ci Enkidu, pantera sălbaticului? Ce se întâmplă atunci când iubitul este pădurea lui Humbaba într-o lume care arde la propriu? Ce se întâmplă atunci când iubitul face parte dintr-o specie care a evoluat împreună cu oamenii timp de peste 30 000 de ani, dar a fost constrânsă la o durată de viață dureros de scurtă? Ce se întâmplă cu vrăjitoarea atunci când familiarul ei moare?
Un recipient pentru meditație, elogiu, elegie și umilință, Gilgamesh Wilderness este strigătul sufletului ca răspuns la marea întrebare umană: cum mergem mai departe, cu inimile deschise, în prezența mortalității?
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)